- de Ștefan Octavian Iosif (1875–1913)
La casa fără lacăt
Doar luna de mai vine
S-o cerceteze-n treacăt
În nopțile senine.
Doar luna de mai vine
S-o cerceteze-n treacăt
În nopțile senine.
Perdele-nvechite
Atîrnă într-o parte
Ca aripi ostenite
La geamurile sparte.
Atîrnă într-o parte
Ca aripi ostenite
La geamurile sparte.
 |
| credit foto: arhiva personală |
Doar șoareci țin soborul
Ungherelor uitate,
Păienjeni țes covorul
Uitării-ntunecate.
Ungherelor uitate,
Păienjeni țes covorul
Uitării-ntunecate.
Și-aceeași armonie
De greieri trist răsună
În casa cea pustie
Sub farmecul de lună...
De greieri trist răsună
În casa cea pustie
Sub farmecul de lună...
*** Înscriu acest articol în tabelul „Citate favorite” găzduit de Suzana
**** fotografiile sunt din arhiva personală
Ce povești ascund casele acestea uitate , lăsate în paragină!
RăspundețiȘtergereAșa este, fiecare casă are povestea ei.
ȘtergereAm dat drumul la citate, daca vrei sa participi.
RăspundețiȘtergerehttps://suzanamiu.blogspot.com/2026/11/citate-favorite-201-pe-roz-ideile-arata.html
Povestile lor sunt deosebite, insa nu pot intelege de ce
nu e functionala ideea de a le repara. Unele nu au fost nu doar frumoase, dar au fost si locuite de oameni speciali.
Pupici si seara frumoase, draga Mihaela!❤️😘
Such a lovely, nostalgic atmosphere. The moonlight and quiet summer nights make the scene feel almost magical. Beautifully written, Mihaela!
RăspundețiȘtergereAm locuit de câteva ori, pentru câteva zile de fiecare dată, într-o astfel de casă, pe când era în plină glorie. Era casa părinților unei bune prietene, colegă de facultate. Am revăzut-o din când în când, vizitându-mi prietena la casa ei cea nouă. Părinții s-au dus, casa a rămas părăsită. Anul trecut era într-o stare jalnică, irecuperabilă. Mi-a plâns sufletul...
RăspundețiȘtergereMulțumesc pentru aducerea aminte!
Să ai zile frumoase, Mihaela!