După ce am văzut filmul cu același nume mi-au rămas în minte melodiile celor de la Queen, în special cea de mai jos. Am început să caut pe YouTube mai multe despre Queen și Freddie și-am reînceput să le ascult muzica, deoarece mai demult am fost fan. În film este alterată ordinea evenimentelor reale pentru a putea cuprinde totul în două ore și un pic, este un film despre muzică, despre procesul creativ prin care Freddie, Roger, Brian și John au trecut în drumul lor spre succes, de a deveni legende.Filmul îl puteți vedea pe Netflix- aici.
Cartea nu este cronologică, fiecare capitol fiind numit după o persoană (despre care urma să se vorbească și însemna ceva pentru Freddie sau trupă) sau eveniment marcant pentru trupă.
”Am creat un monstru. Monstrul sunt eu. Nu pot da vina pe altcineva. Și m-am străduit să ajung aici încă de mic. Aș fi fost în stare de orice ca să obțin ce am acum. Orice mi se întâmplă e din vina mea. E ceea ce mi-am dorit. Toți facem eforturi să ajungem sus. Succes, faimă, bani, sex, droguri – orice vrei. Eu am de toate. Dar acum încep să îmi dau seama că vreau să evadez din lumea pe care mi-am creat-o. încep să-mi fac griji că nu o pot controla, că mai degrabă mă controlează ea pe mine.
Mă schimb când urc pe scenă. Mă transform în <<interpretul desăvârșit>>. O spun pentru că așa trebuie să fiu. Nu pot fi pe locul doi, mai bine renunț. Știu că trebuie să merg țanțoș. Știu că trebuie să țin stativul microfonului într-un anumit fel. Și-mi place la nebunie. La fel cum mi-a plăcut să-l văd pe Jimi Hendrix aducându-și fanii în
extaz. Știa ce face, iar fanii se lăsau cuceriți, însă era un tip destul de timid în afara scenei. Poate a suferit încecând să se ridice la înălțimea așteptărilor, să fie rebelul care nu era departe de lumina reflectoarelor.
Pentru mine să fiu sus pe scenă e o experiență extracorporală. Parcă mă uit în jos la mine și mă gândesc: <<Băga-mi-aș, ce tare!>>Apoi îmi dau seama că sunt eu: hai să mă apuc de treabă!
Desigur că e un drog, un stimulent. Dar devine greu când lumea mă vede pe stradă și mă vrea acolo sus pe piedestal. Freddie cel mare. Nu sunt așa. Sunt mai tăcut. Încerci să-ți separi viața personală de cea publică de interpret, pentru că e o existență schizofrenică. Cred că ăsta e prețul pe care trebuie să-l plătesc. Nu mă înțelegeți greșit, nu sunt vreun bogătan căruia să-i plângeți de milă. Muzica mă face să mă trezesc
dimineața. Chiar sunt binecuvăntat.”
Melodia mea preferată este Valsul Milionarului de pe albumul Sheer Heart Attack