O privire asupra inegalităților sociale, teritoriale și biologice

 Cele mai frumoase descoperiri le faci când nu te aștepți! Mă plimbam prin parcul Sempione, fără vreun plan, pur și simplu mă bucuram de peisaj, când am văzut o clădire interesantă, așa am descoperit expoziția Inequalities.

Triennale Milano a găzduit cea de-a 24-a Expoziție Internațională, intitulată Inequalities. Expoziția a fost deschisă publicului între 13 mai și 9 noiembrie 2025, în Palazzo dell’Arte și în spațiile adiacente din Parco Sempione. Tema centrală a fost creșterea inegalităților sociale, economice, teritoriale și biologice în lumea contemporană.

Inegalitatea a existat dintotdeauna, sub forme diferite: socială, economică, demografică, culturală. Ne naștem inegali. Unele dintre aceste diferențe sunt naturale. Altele sunt produse și amplificate de decizii politice, economice și tehnologice. Într-o epocă în care riscul extincției speciilor, războaiele și dezechilibrele geopolitice cresc amenințarea asupra viitorului nostru, expoziția Inequalities propune o reevaluare a relațiilor umane și a inegalităților care le traversează.

Invită vizitatorul să privească, să compare și să tragă propriile concluzii. Expoziția a fost coordonată de Stefano Boeri, președinte al Triennale Milano și comisar general al ediției:

„Inegalitatea, diferența, diversitatea, distanța și dezechilibrul sunt chei potențiale, paralele și nu sinonime pentru descifrarea lumii de azi. Pentru a naviga în această bogăție semantică, am adunat gândurile, ideile și proiectele celor mai interesante minți din diferite domenii, concentrându-ne pe două perspective majore, două umbre tematice strâns interconectate: geopolitica și biopolitica inegalităților.”

În ceea ce privește accesul publicului, Triennale Milano a menținut pe parcursul anului 2025 o politică mixtă: unele instalații și evenimente au avut intrare gratuită, iar altele au fost incluse în biletul general. Instituția a organizat, de asemenea, zile și programe speciale cu acces liber, în special în perioada estivală, iar eu am nimerit într-una dintre zilele care ofereau acces gratuit la toate expozițiile.

Lista oficială a lucrărilor

Lucrările care au fost incluse în expoziție sunt: Cities (Nina Bassoli), We the Bacteria: Notes Toward Biotic Architecture (Beatriz Colomina și Mark Wigley), The Republic of Longevity. In Health Equality We Trust (Nic Palmarini și Marco Sammicheli), Clay Corpus (Theaster Gates), A Journey Into Biodiversity. Eight Forays on Planet Earth (Telmo Pievani), The Space of Inequalities. Environment, Mobility, Citizenship (DAStU și CRAFT, Politecnico di Milano), Atlas of the Changing World (echipa Triennale Milano), Towards a More Equal Future (Norman Foster Foundation), Radio Ballads (Serpentine), Milan Paradoxes and Opportunities (Damiano Gullì și Jermay Michael Gabriel), Shapes of Inequalities (Federica Fragapane), 471 Days (Filippo Teoldi), NOT FOR HER. AI Revealing the Unseen (Nicola Gatti, Ingrid Paoletti, Matteo Ruta), Portraits of Inequalities. Pittura di Classe (Giovanni Agosti și Jacopo Stoppa), The Fragility of the Future (Jacopo Allegrucci).

Voi descrie mai detaliat despre câteva dintre aceste lucrări, care mi s-au părut reprezentative și memorabile, pentru a nu face articolul prea lung.

Shapes of Inequalities

  Shapes of Inequalities - Federica Fragapane

Transformă date relevante în desene pentru a ilustra formele inegalităților din lume: dezechilibrul între bogați și săraci, poluarea, migrațiile, mobilitatea socială, disparitățile de gen și accesul inegal la resurse, diferențele de speranță de viață, impactul uman asupra planetei și biodiversitatea din corpul uman.

Portraits of Inequalities. Pittura di Classe - Giovanni Agosti și Jacopo Stoppa

Analizează peste 900 de portrete ale donatorilor spitalului Ca' Granda, ilustrând modul în care clasele privilegiate au fost reprezentate de-a lungul secolelor.

We the Bacteria: Notes toward Biotic Architecture - Beatriz Colomina și Mark Wigley

Explorează condiția microbiană a omului și arhitectura văzută din perspectiva microbilor, cu instalații colaborative între echipe de design și microbiologi.

A Journey into Biodiversity. Eight Forays on Planet Earth - Telmo Pievani

Telmo Pievani propune opt orașe imaginare, fiecare locuit nu doar de oameni, ci și de animale, plante, ciuperci și bacterii. Fiecare oraș este o instalație multisenzorială, realizată din materiale biodegradabile care se întorc la natură după expoziție. Există un oraș al ciupercilor, unde rețelele de miceliu sunt reprezentate prin sunet și lumină; un oraș al caracatițelor, cu forme fluide și tactile; și un oraș al oamenilor care pare surprinzător de extraterestru atunci când este privit în contextul planetar complet. Mesajul central: oamenii nu sunt separați de biodiversitate, ci fac parte din ea, iar ideea de „noi” trebuie regândită într-un mod mai larg și incluziv

The Republic of Longevity. In Health Equality We Trust - Nic Palmarini și Marco Sammicheli

Explorarea inegalităților în sănătate prin cinci ministere tematice, cu elemente interactive pentru colectarea practicilor sănătoase ale publicului.

Tal Maslavi- Autonomous Sensory Meridian Response 

Aceeași idee, dar la nivelul corpului, apare în lucrarea ASMR a lui Tal Maslavi. ASMR este o reacție fizică – o furnicătură plăcută care apare la nivelul scalpului, coboară de-a lungul coloanei vertebrale și se poate extinde în întregul corp. Acest tip de reacție este declanșat de stimuli vizuali și auditivi, precum șoapte, sunete delicate sau gesturi lente și repetitive. În acest proiect se urmărește evidențierea modului în care tehnologia a înlocuit progresiv contactul uman și a felului în care simțurile noastre sunt treptat anesteziate de noile ecrane.

ASMR, popularizat de rețelele sociale, a ajuns să substituie atingerea umană. În această lucrare, Maslavi explorează granițele dintre fizic și virtual, acolo unde ecranele au înlocuit contactul direct, iar senzațiile noastre sunt diminuate treptat.

 Inegalitatea aici nu este economică sau geografică, ci senzorială.

The Space of Inequalities. Environment, Mobility, Citizenship - DAStU și CRAFT, Politecnico di Milano

Explorarea inegalităților teritoriale: impactul schimbărilor climatice, accesul la resurse, mobilitate și cetățenie. Un exemplu în acest sens sunt Jakarta și Veneția - orașele amenințate de scufundare. Un metru în plus al nivelului Mării Adriatice se așteaptă să crească peste Veneția până în anul 2100. Comunitatea științifică consideră acest lucru inevitabil și se pregătește pentru el. Cum vom salva orașul-lagună, care își datorează echilibrul fragil legăturii sale cu marea? Poate părea un viitor îndepărtat, distopic, dar realitatea este că acesta este deja prezent. Prevenția este mai bună decât a plăti mult mai mult mai târziu. La 18 ianuarie 2022, Parlamentul Indoneziei a dat undă verde transferului capitalei de la Jakarta la Nusantara, o locație izolată din Borneo, aflată la 2000 km distanță. Construit în apropierea unor mlaștini unde converg treisprezece râuri, centrul Jakartei se scufundă din cauza greutății excesive a unei dezvoltări urbane și demografice neplanificate. Cei mai săraci locuitori vor plăti cel mai mare preț. Inovațiile tehnologice vor fi fundamentale, dar nu vor fi suficiente de unele singure: Jakarta ne arată că va trebui să ne regândim și modelele de dezvoltare și consum.

Diferența este că Jakarta a decis să mute capitala, însăVeneția nu are unde să se mute, astfel apare inegalitatea ca diferență de capacitate de adaptare. Nu toate orașele, nu toate societățile, își pot permite să „iasă din problemă”.

Nu mai știu din ce expoziție a făcut parte lucrarea „Auckland: turning back, but where?”, a trecut ceva timp, însă a fost un proiect interesant. Proiectul Predator Free 2050 din Noua Zeelandă este prezentat ca un exemplu extrem de intervenție umană asupra naturii. Eradicarea speciilor invazive, precum oposumul, în colaborare cu comunitățile Māori, ridică o întrebare incomodă: putem corecta trecutul fără a produce o altă formă de violență? Putem, cu adevărat, să dăm înapoi ceasul evoluției? În final, rezultatul va fi o Nouă Zeelandă redesenată de mâna omului, o nouă co-evoluție. Multe orașe sunt locuite de specii invazive, dintre care șobolanii sunt cei mai numeroși. Speciile non-native nu sunt rele în sine: ele evoluează profitând de greșelile umane. Inegalitatea nu este doar între oameni, ea se manifestă și între specii, iar omul este cea mai invazivă dintre ele.

Participări internaționale dedicate țărilor invitate

În această secțiune am avut parte de niște experiențe foarte interesante, am testat chiar și realitatea virtuală. 

Proiectul Tici Humanidadi: Weaving Humanity este structurat ca un pavilion național al Guinea‑Bissau, în care artiști locali și curatorii explorează teme de egalitate, solidaritate și valori comunitare prin arta textilă. Țesând Umanitatea - inegalitatea nu este analizată prin date sau scenarii, ci prin gest. A țese înseamnă a transmite valori, a construi legături, a păstra memoria. Guineea-Bissau nu poate elimina singură inegalitățile globale. Este un apel la responsabilitate colectivă. Spre deosebire de celelalte lucrări, aceasta nu propune control sau intervenție, ci solidaritate.

Togo – Out of Fashion - Studio NEiDA

Instalație realizată din blugi uzați, subliniind impactul industriei fast fashion asupra inegalității sociale și degradării mediului.

Polonia – A Brief Vacation -  Katarzyna Roj

Expoziție despre confort, redistribuire și reutilizarea deșeurilor urbane pentru bunăstare și sănătate. În cadrul acestui ambient, publicul era invitat să se întindă pe un „meditative daybed” (pat de meditație) realizat de Olaf Brzeski, înconjurat de un peisaj sonor, elemente olfactive și vizuale care completează experiența. Sunetul, fotografia și mirosul sunt parte din strategia curatorului Katarzyna Roj de a face din odihnă un mod de reflecție critică asupra inegalităților urbane și sociale. Mi-a plăcut foarte mult în acest pat de meditație, am stat mai mult de 10 minute cu ochii închiși, și chiar am simțit că mă aflu în Polonia.

Maghras, A Farm for Experimentation - Lulu Almana, Sara Al Omran.

Această lucrarea reprezenta pavilionul Arabiei Saudite care explora ecosistemul oazei Al Ahsa (UNESCO World Heritage Site) și transformările sale sociale și ecologice, prezentând o fermă de cămile experimentală prin elemente vizuale, sonore și narative inspirate din mediul rural, concepute să transmită atmosfera specifică a vieții agricole tradiționale din regiune

Nu am putut să stau prea mult în încăpere din cauza mirosului specific grajdului, dar a fost interesant.

Tehnologia revine explicit în proiectul IMAGINE AGI, semnat de Sebastian Errázuriz, Pavilionul Chile. Aici, publicul este invitat să interacționeze cu un chatbot de inteligență artificială și să își imagineze impactul AGI asupra educației, muncii, politicii și mediului. Nu este o celebrare a tehnologiei, ci un exercițiu de anticipare. Cine va controla aceste sisteme? Cine va beneficia de ele? Cine va rămâne în urmă? Inegalitatea apare ca o problemă de putere și acces la viitor, nu doar la resursele prezentului.

Prin intermediul acestor lucrări am „vizitat” mai multe țări precum: Austria, Liban, Puerto Rico, China, etc. Mi-a plăcut foarte mult și sunt recunoscătoare că am avut oportunitatea de a vedea toate expozițiile gratuit.

Privită în ansamblu, Inequalities nu a propus soluții simple sau un mesaj optimist de tip manifest. Expoziția a funcționat mai degrabă ca un instrument de cartografiere: a pus în relație date, imagini, spații și narațiuni pentru a arăta cât de structurale și persistente sunt inegalitățile în lumea contemporană. Am petrecut aproximativ trei ore pentru a vedea totul, pe fugă, și chiar și așa experiența a fost foarte intensă. O întrebare la care rămâne să reflectăm: cum ne raportăm fiecare dintre noi la inegalitățile care ne înconjoară?

Pe curând!

Tuesday 4: Pur și simplu, cele mai bune

 La prima vedere, întrebările par simple, dar când încerci să răspunzi sincer, devin surprinzător de dificile. „Simply the best” înseamnă lucruri diferite în momente diferite ale vieții. Locuri, cărți, mâncare sau filme care ne-au marcat nu doar prin calitate, ci prin contextul în care le-am descoperit.

Mai jos sunt răspunsurile mele la cele patru întrebări de marți:

1. Care a fost cel mai bun loc în care ai fost vreodată? Un loc în care ți-ar plăcea să revii iar și iar. (What was the best place you've ever been? A Place you would love to return to again and again.)

Am vizitat multe locuri și mi-au plăcut toate, dar cred că locul unde aș reveni mereu este aici, în România, Munții Căpățânii, în apropierea Oltețului. De asemenea aș reveni și în Ierusalim, și în Palma de Mallorca, și în Milano.

2. Care a fost cea mai bună carte pe care ai citit-o vreodată? (What was the best book you have ever read?)

Am citit multe cărți, dar ca și în cazul locurile vizitate, nu pot alege una singură și să afirm că e cea mai bună. Însă, în acest moment îmi vine în minte Green Mile de Stephen King, o carte excepțională care m-a emoționat foarte tare.

3. Care a fost cea mai bună mâncare pe care ai mâncat-o vreodată? Dar cel mai bun restaurant? (What is the best food you've ever eaten? How about the best restaurant?)

Până să ajung în Italia nu mă omoram cu pastele, singurele paste pe care le mâncam erau macaroanele cu brânză, sau paste cu miere și nucă, însă de atunci pot să spun că aș mânca non-stop, bine că nu locuiesc în Italia, iar în România nu au gustul ăla fantastic. Restaurant? Hmm nu știu, rar iau masa la restaurant, dar mi-a plăcut mult mâncarea de la Restaurantul 12 Doișpe, din Craiova.

4. Care a fost cel mai bun film sau serial TV pe care l-ai văzut vreodată? (What was the best movie or TV series you've ever watched?)

Indubitabil, acestea sunt cele mai grele întrebări la care am răspuns. Am multe seriale și filme „cele mai bune”: The Originals, The mentalist, Dexter, Dr. House etc, Bohemian Rhapsody, Visul, Bad Boys, Maleficent și multe altele care nu-mi vin acum în minte.

Mi-a făcut plăcere să răspund la întrebări. Fiecare răspuns reflectă experiențe personale, nu există răspunsuri corecte sau greșite, doar perspective diferite. Dacă ai chef să continui exercițiul, răspunde și tu la ele. Uneori, simpla rememorare este mai valoroasă decât concluzia.

Tuesday 4 este găzduit de Anni in memoria lui Toni Taddeo.

Pe curând!

 

Lumea ciupercilor

 Uneori, cele mai frumoase descoperiri se ascund acolo unde nu te aștepți. Așa mi s-a întâmplat la Cittadella Viscontea din Bergamo: mă plimbam fără o direcție specifică când, trecând prin poarta cetății, am descoperit un mic univers dedicat ciupercilor. Sub zidurile de piatră, într-o sală discretă, se desfășura o expoziție fascinantă: „I Funghi – Il Regno della Sostenibilità”.

Organizată de Gruppo Micologico G. Camozzi, expoziția aduna laolaltă sute de specii de ciuperci – o adevărată colecție a diversității naturii. De la exemplare minuscule, în forme fragile și fosforescente, până la ciuperci masive, colorate, cu forme bizare și spectaculoase, totul era aranjat cu o precizie care trăda pasiunea organizatorilor. Nu era doar o simplă prezentare științifică, ci o poveste despre viață, echilibru și legătura nevăzută dintre toate lucrurile.

 Miceliul – viața de sub pământ

Miceliul este partea invizibilă a ciupercilor, ascunsă sub pământ. Se dezvoltă sub formă de filamente fine care se ramifică în toate direcțiile, creând o rețea uriașă. Această rețea se conectează cu rădăcinile copacilor și cu alte plante, facilitând schimbul de apă și nutrienți între sol și plante. Astfel, miceliul acționează ca o ”autostradă subterană” care leagă organismele între ele și menține echilibrul ecosistemului.

Când aceste filamente se organizează, dau naștere sporoforului – partea vizibilă, pe care o numim simplu ciupercă. Ideea că sub pământ există o astfel de rețea invizibilă, dar plină de energie și vitalitate, care susține întreaga natură, mi s-a părut pur și simplu magică.

Ciupercile și omul preistoric

Încă din cele mai vechi timpuri, ciupercile au făcut parte din viața oamenilor. Omul primitiv, vânător și culegător, se hrănea cu fructe de pădure și ciuperci, resurse prețioase, deși efemere. Unele triburi folosesc și astăzi ciuperci halucinogene în ritualuri șamanice – o dovadă că această legătură este și spirituală, nu doar alimentară.

Alte utilizări ale ciupercilor în preistorie au fost identificate odată cu descoperirea Omului din Similaun, în anul 1991. Mumia din Similaun este o relicvă antropologică găsită în Alpii Ötztal, la poalele muntelui cu același nume, la granița dintre Italia și Austria. Cunoscut sub numele de Ötzi, se estimează că a trăit între anii 3300 și 3200 î.Hr.

Împreună cu corpul mumificat au fost găsite, pe lângă resturi de îmbrăcăminte și obiecte personale de mare interes arheologic, și fragmente din Piptoporus betulinus (Basidiomycetes), probabil folosită ca antiseptic datorită proprietăților sale antiparazitare documentate, precum și o bucată din Fomes fomentarius (Basidiomycetes), cunoscută și sub numele de ciupercă de iască. Aceasta era utilizată pentru aprinderea focului până la inventarea chibritului, în anul 1826.

Până la acea dată, tehnica aprinderii focului se baza pe folosirea unui producător de scântei (precum silexul sau oțelul) și a materialului numit iască, capabil să declanșeze și să întrețină flacăra.

Timp de milenii, oamenii au folosit diverse materiale ca iasca, însă Fomes fomentarius juca un rol deosebit de important – denumirea sa științifică reflectă această utilizare: „fomes” însemnând „lemn de candelă”, iar „fomentarius”, „cel care întreține focul”.

Arhitecții invizibili ai naturii

Fără să ne dăm seama, ciupercile mențin echilibrul naturii, transformând resturile în nutrienți și făcând viața posibilă. Aceste organisme există de peste 500 de milioane de ani și au reușit să colonizeze aproape toate mediile terestre. Mult timp considerate plante, ele au primit, abia în secolul XX, propriul lor regn – Regnul Fungi. Până la jumătatea secolului trecut, tot ceea ce exista în natură era împărțit în trei Regnuri: Animal, Vegetal și Mineral.

În această clasificare, ciupercile erau considerate parte a Regnului Vegetal, din cauza asemănărilor de formă și structură cu plantele.

Odată cu dezvoltarea biologiei moderne, această viziune s-a schimbat radical. În anul 1969, cercetătorul Robert H. Whittaker a propus o nouă clasificare a lumii vii, împărțind organismele în cinci Regnuri: Monera (bacteriile), Protista, Fungi (ciupercile), Plantae (plantele) și Animalia (animalele).

Ciupercile sunt organisme eterotrofe, ceea ce înseamnă că nu își pot produce singure hrana, ci depind de surse externe de substanțe organice.
Această caracteristică le apropie mai mult de animale decât de plante. În schimb, ele îndeplinesc o funcție importantă în natură – transformă resturile vegetale și animale în nutrienți, închizând cercul vieții. Astfel, împreună cu bacteriile și alte microorganisme, ciupercile îndeplinesc funcția fundamentală în ciclul vieții: aceea de a descompune materia organică, contribuind la regenerarea continuă a ecosistemelor.

Expoziția „I Funghi – Il Regno della Sostenibilità” mi-a arătat că aceste organisme sunt foarte importante pentru natură, lucrând neobosit, în tăcere, pentru regenerarea și menținerea ecosistemelor.

M-a impresionat expoziția din Bergamo prin modul în care te face să vezi și să înțelegi natura – să observi cât de tăcut, dar puternic lucrează ciupercile pentru a menține viața în jurul nostru. 

Pe curând!🍄

Lacul Como

 O filă de jurnal de vară

Dacă ajungi la Milano într-o vară fierbinte și simți nevoia de o gură de aer proaspăt, Lacul Como este una dintre cele mai la îndemână și spectaculoase destinații pentru o excursie de o zi. Situat la poalele Alpilor, în regiunea Lombardia, lacul se află la doar o oră de mers cu trenul de la gara centrală din Milano.

Trenurile din Milano către Como sunt frecvente, din 40 în 40 minute, confortabile și ieftine, 6 euro biletul dus, așa că poți ajunge rapid și fără stres. Am coborât din tren în orașul Como și am pornit spre lac. Promenada este largă, mărginită de copaci și bănci, iar din loc în loc pe marginea lacului sunt bărci și vaporașe care duc turiștii în satele de pe celelalte maluri. Erau foarte mulți turiști - nu e de mirare, fiind în plin sezon estival - care se plimbau și admirau minunata priveliște.

Prânz pe malul lacului

După ce m-am plimbat puțin pe faleză, m-am oprit la restaurantele aflate lângă funicular. Terasele erau pline de turiști, dar atmosfera era caldă și relaxată. Din experiență, știu că acolo unde este multă lume, mâncarea este delicioasă, așa că am ales un restaurant unde era multă lume. Din păcate, nu-mi mai amintesc numele. Am ales o masă cu priveliște spre lac. Cât timp am așteptat să-mi servească mâncarea comandată, am admirat lacul și forfota de pe mal. Totul se împletea într-o atmosferă plăcută – zgomot de pași, chicote de copii, clinchet de tacâmuri și miros de pizza abia scoasă din cuptor.

Deși nu am urcat cu funicularul spre Brunate și nici nu am vizitat vreuna dintre vilele celebre, simpla plimbare pe mal a fost suficientă pentru a simți farmecul locului. Lacul Como are o eleganță aparte: este locul unde istoria și prezentul conviețuiesc firesc, iar tu, ca vizitator, ai sentimentul că faci parte pentru câteva ore din această poveste.

Înapoi la agitația din Milano

După prânz, m-am îndreptat spre gară pentru a lua trenul către Milano. Atmosfera de pe mal era încă vie: terasele pline, turiști care căutau vaporașe, fotografi încercând să prindă fiecare unghi al lacului. Era aglomerație, dar una care dădea locului viață. De fapt, în plin sezon de vară, Como mi s-a părut chiar mai animat decât Milano.

Curiozități despre Lacul Como

• Lacul Como este al treilea ca mărime din Italia și are o formă caracteristică de „Y” răsturnat.

• Este un lac glaciar, format acum aproximativ 10.000 de ani, în urma retragerii ghețarilor.

• Zona este celebră pentru vilele elegante, grădinile luxuriante și peisajele impresionante, fiind o destinație preferată de celebrități din întreaga lume.

• Lacul oferă posibilități pentru sporturi nautice, excursii cu barca și drumeții în împrejurimi.

În încheiere ...

Plimbările pe malul lacului sunt suficiente pentru a te bucura de peisaj, dar dacă ai mai mult timp, o excursie cu vaporul sau vizitarea satelor din jur îți oferă experiențe de neuitat.

Magazinele locale și gelateriile sunt o parte plăcută a vizitei, dar prețurile sunt mai mari în zonele turistice principale.

Lacul Como rămâne un loc care îți aduce bucurie, chiar și pentru câteva ore într-o zi de vară.

Pe curând!🏊

Parcul Sempione - Reflexii în oglindă

 La câțiva pași de Castello Sforzesco se întinde Parcul Sempione, unul dintre cele mai frumoase și îndrăgite spații verzi din Milano. Este locul ideal unde poți să iei o pauză de la agitația orașului, să te plimbi pe alei umbrite sau să te bucuri de liniștea lacului.

Locul pe care se află astăzi parcul era, în Evul Mediu, grădina ducală a familiei Visconti-Sforza, folosită atât pentru agrement, cât și pentru vânătoare. În secolul al XIX-lea, zona a fost transformată într-o piață de arme, iar abia spre sfârșitul secolului a fost regândită ca parc public, după planurile arhitectului Emilio Alemagna. Inspirat de grădinile engleze, el a creat un spațiu romantic, cu alei sinuoase, zone verzi, un lac și puncte panoramice.

Ce am descoperit în parc? 

Arco della Pace - impresionantul arc al păcii. Este unul dintre monumentele emblematice ale orașului Milano, ridicat inițial în epoca napoleoniană și finalizat sub dominația austriacă, ca simbol al păcii de după Congresul de la Viena. Proiectat de arhitectul Luigi Cagnola, arcul impresionează prin stilul său neoclasic, coloanele corintice și decorațiunile bogate, iar deasupra se ridică grupul statuar „Sestiga della Pace”, o caleașcă triumfală trasă de șase cai. Amplasat la intrarea în Parcul Sempione, Arcul oferă o perspectivă spectaculoasă spre Castello Sforzesco și este un loc preferat de turiști și localnici pentru fotografii și momente de relaxare.

Palazzo dell’Arte, unde se află Triennale, spațiu dedicat artei și designului. Proiectat de arhitectul Giovanni Muzio în anii ’30, este o clădire impunătoare de arhitectură raționalistă, cu linii simple și un design modern pentru acea perioadă. Construit special pentru a găzdui Triennale di Milano, palatul a devenit un important centru cultural dedicat artei, designului și arhitecturii. Aici se află și Muzeul de Design, dar și teatrul „Teatro dell’Arte”, expoziții temporare, un café și zone creative deschise publicului. Vizita la Palazzo dell’Arte oferă o incursiune interesantă în trecutul și prezentul creativității italiene, completând atmosfera plină de viață a Parcului Sempione.

Nu am reușit să văd:

• Arena Civica, un amfiteatru istoric încă folosit pentru evenimente sportive și culturale;
• Podul Sirenelor, un mic pod pitoresc peste lac, decorat cu statui grațioase.

În plus, parcul are zone de joacă pentru copii, spații dedicate animalelor de companie, terenuri de sport și chiar o mică bibliotecă. Diversitatea arborilor și traseele botanice îl transformă într-un loc plăcut și educativ pentru cei pasionați de natură.

Plimbarea prin Parcul Sempione s-a încheiat cu o amintire amuzantă. Ajunsă la Arco della Pace, am rugat două turiste din Anglia să-mi facă o fotografie să se vadă castelul și parcul în spate. Ce nu am prevăzut a fost un „invitat surpriză” – un turist (sau un localnic) care s-a strecurat în cadru fix la momentul potrivit. Rezultatul? O poză spontană și plină de haz, care mi-a rămas ca o amintire simpatică din Milano.

**Dacă și tu ai o fotografie sau mai multe cu reflexii, o imagine sau un clip în "oglindă" (orice fel de oglindă... chiar și oglinda ochilor, oglinda apei, a cerului sau oglinda retrovizoare) te invit să participi la rubrica "Reflexii în Oglindă", inițiată de SoriN și preluată de Carmen. 

Pe curând!🌴