Farmecul caselor românești de odinioară - Wordless Wednesday

Postarea participă la:

Wordless Wednesday

Catsynth

***Fotografiile sunt din arhiva personală - La Conac Ciutura, 31 octombrie 2026

La Conac Ciutura – Redescoperirea satului românesc

Sâmbăta trecută, ultima zi a lunii octombrie, am petrecut-o alături de colegii din Asociația Bloggerilor Olteni (ASBO), într-o ieșire care ne-a oferit ocazia să descoperim un loc deosebit din județul Dolj. A fost o zi în care am lăsat deoparte agitația cotidiană, ne-am bucurat de compania celorlalți și am avut parte de o experiență despre care merită să îți povestesc. Am ajuns în jurul orei 14:00, unde am fost întâmpinați de gazde, care ne-au prezentat locul și ne-au povestit despre istoria acestuia și despre planurile lor de viitor.

Unde se află La Conac Ciutura și care este povestea locului?

În satul Ciutura, comuna Vârvoru de Jos, am descoperit un loc în care bucatele tradiționale oltenești, ospitalitatea gazdelor și farmecul vieții la țară creează o atmosferă aparte: La Conac Ciutura.

Conacul a fost construit în anul 1937 și a aparținut familiei Iordache, o familie de dascăli. După ani în care clădirea a păstrat amintirea unei alte epoci, proprietatea a primit o nouă șansă. În spatele acestui proiect se află Angela și Ionuț Rusu Cheiță. Ea este profesoară, el pompier, iar împreună au pornit pe un drum antreprenorial diferit de profesiile lor. Au văzut potențialul unei proprietăți cu istorie și au decis să o transforme într-un loc dedicat gastronomiei tradiționale și turismului rural.

Ce experiențe și preparate tradiționale te găsești la La Conac Ciutura?

La Conac Ciutura nu înseamnă însă doar gastronomie. Curtea generoasă, piscina, foișorul, locul de joacă și mini-ferma cu animale domestice completează experiența, transformând proprietatea într-un spațiu potrivit atât pentru familii, cât și pentru grupuri de prieteni sau vizitatori dornici să descopere viața la țară.

Aici se organizează și activități educative dedicate copiilor. Atelierele de preparare a pâinii, întâlnirile cu animalele din gospodărie, plimbările cu căruța și descoperirea naturii le oferă celor mici ocazia de a învăța prin experiență și de a se apropia de tradițiile satului românesc.

Meniul este inspirat din bucătăria tradițională oltenească și readuce în atenție preparate care fac parte din identitatea culinară a zonei: ciorba de bureți, ciorba de raci oltenești, saramura de pui sau de pește, pomana porcului, sarmalele și mâncărurile pregătite la tuci. Accentul cade pe rețete autentice, ingrediente locale și gusturi care amintesc de mesele pregătite odinioară în gospodăriile oltenești. 

Bineînțeles, vizita nu putea să se încheie fără să încercăm și câteva dintre preparatele casei. Am început masa cu o saramură de pește de la Fântânele, un preparat local care ne-a introdus în atmosfera gastronomiei oltenești. Mi-a plăcut foarte mult saramura, am mâncat două poții. A urmat tochitura de porc din gospodărie, servită cu mămăliguță, iar la desert am avut plăcintă cu brânză locală. Trei preparate simple, cu ingrediente din zonă, care au completat frumos experiența noastră la conac.  Preparatele au fost gătite pe loc, la foc de lemne, în tuciuri mari, iar pâinea a fost coaptă în țest, după metoda tradițională.

Ce poți vizita în apropiere de La Conac Ciutura?

Am profitat de vizita în Ciutura pentru a ajunge și la Biserica Sf. Voievozi, fostul schit Ciutura, un monument istoric cu o vechime de aproape patru secole. Biserica a fost ridicată în jurul anului 1651, iar în 1851 a fost reconstruită din temelii. Este situată în partea de sud a satului, în apropierea Lacului Fântânele, la poalele dealului Dosului Bisericii.

Lacul Fântânele merită și el menționat. Se află în apropierea bisericii și poate fi admirat și de la conac, datorită poziționării acestuia în vârful dealului. Priveliștea asupra lacului și a împrejurimilor completează frumusețea acestui loc din Oltenia.

Proiectul este în continuă dezvoltare, cu planuri pentru amenajarea unor spații de cazare și extinderea ofertei de experiențe rurale și gastronomice. La Conac Ciutura este un proiect despre redescoperirea valorilor satului românesc. Despre gusturi păstrate din generație în generație, despre respectul pentru tradiții și despre bucuria de a petrece timp într-un loc în care lucrurile simple își recapătă frumusețea.

Vizita la La Conac Ciutura mi-a oferit ocazia să descopăr un loc în care tradițiile și obiceiurile oltenești sunt păstrate cu grijă. Am petrecut o după-amiază plăcută, am gustat din bucatele pregătite după rețete tradiționale și am aflat povestea unei gospodării care a primit o nouă viață. M-am întors acasă cu amintirea unei zile frumoase și cu gândul că astfel de locuri merită descoperite și păstrate în atenția celor care vor să cunoască mai bine satul românesc.

 Am surprins mai multe momente frumoase în fotografii. Le poți vedea pe toate în albumul foto publicat pe Facebook.

Pe curând!

 

Între spectacol și societate. Îmbrăcând timpul

 Expoziție de costume, despre identitate, apariție și privire

Opera Română Craiova prezintă expoziția „Între spectacol și societate. Îmbrăcând timpul”, un proiect curatorial care aduce împreună costume de operă și obiecte de arhivă pentru a explora felul în care vestimentația participă la construirea identității, a apariției publice și a relației cu privirea celuilalt.

Expoziția îi este dedicată Elenei Teodorini, prima cântăreață de operă română care a urcat pe scena Teatrului alla Scala din Milano. Pornind de la epocile care i-au definit viața, proiectul evocă o lume în care scena și societatea se influențau reciproc, iar vestimentația devenea expresia unor transformări estetice, culturale și sociale. Costumul devine astfel martor al timpului și punct de întâlnire între apariție, identitate și memorie.

Selecția reunește aproximativ 20 de costume din arhiva Operei Română Craiova, provenite din spectacole precum Tosca, Aida, Madama Butterfly, Bărbierul din Sevilla, Cenușăreasa, Bal mascat, Falstaff și Boema. Dincolo de rolul lor scenic, acestea păstrează urmele unor personaje, ale unor epoci și ale procesului prin care o apariție capătă formă.

Expoziția propune o întâlnire între universul scenei și cel al spectatorului. Costumul este privit nu doar ca parte a unui personaj, ci ca obiect care păstrează urmele unui timp, ale unui corp și ale privirilor care l-au întâlnit. Perspectiva curatorială construiește un dialog între două planuri: spectacolul și societatea. Pe de o parte, costumele de operă evocă lumi ficționale, personaje și convenții estetice; pe de altă parte, obiectele și documentele de arhivă aduc în prim-plan istoria publicului și ritualurile sociale din jurul mersului la operă.

Costumul, odată îmbrăcat, devine personaj; iar personajul se activează prin privirea și relația cu spectatorul. În acest schimb, apariția scenică devine un act de reprezentare, iar privirea publicului participă la construirea sensului.

În această expoziție, Catinca Neguț propune o perspectivă contemporană asupra costumului, construind un dialog între universul scenic și ritualurile sociale ale apariției. Interesul său curatorial urmărește felul în care vestimentația participă la construirea identității și la relația dintre individ și privirea celuilalt.

Pentru dezvoltarea celui de-al doilea plan, Catinca Neguț a invitat-o pe Iulia Gorneanu, co-curator al expoziției, să contribuie prin arhiva și perspectiva sa de cercetare. Filolog și etnolog, colecționar și curator de proiecte dedicate identității, Iulia Gorneanu aduce în expoziție o selecție de obiecte și fotografii care explorează istoria spectatorului.

Carnetele de bal, evantaiele, poșetele, binoclurile de operă, obiectele de cosmetică, accesoriile și piesele vestimentare din arhiva sa evocă pregătirea pentru apariția publică și transformă mersul la operă într-o experiență culturală și vizuală. Selecția extinde perspectiva expoziției dincolo de scenă, către convențiile, gesturile și obiectele care au definit viața socială de-a lungul deceniilor.

Prin întâlnirea dintre costumele de scenă și obiectele care documentează experiența spectatorului, „Între spectacol și societate. Îmbrăcând timpul” invită publicul să privească vestimentația ca pe o formă de memorie și reprezentare: un limbaj prin care se construiesc personaje, identități și relații sociale.

Despre curatori

Catinca Neguț — curator

Activitatea sa se desfășoară la intersecția dintre modă, imagine și producție creativă, în roluri de creative director, editor și stilist vestimentar. A colaborat cu branduri și proiecte din zona modei și a muzicii, inclusiv în consultanță de imagine și direcție artistică pentru artiști și evenimente muzicale. Realizate în New York, Paris, Milano sau acasă, proiectele sale au fost menționate în publicații precum Vogue Italia, Vogue Portugal, i-D, Vanity Teen și W Magazine, iar activitatea de producție include proiecte pentru Vivienne Westwood și Valentino. În practica sa curatorială, urmărește relația dintre vestimentație, identitate și reprezentare, propunând perspective contemporane asupra imaginii și apariției.

Iulia Gorneanu — co-curator

Iulia Gorneanu este filologă și etnologă, colecționară și curator de proiecte identitare. Prin expozițiile sale, explorează relația dintre vestimentație, memorie și patrimoniu cultural, realizând proiecte care au pus în dialog ia și kimonoul, istoria modei și moștenirea estetică a Reginei Maria. A fost prima care a expus ia românească într-o galerie de artă contemporană. De-a lungul activității sale, a prezentat proiecte expoziționale la Haga, Paris și Stuttgart, iar în prezent face parte din echipa Institutului Național al Patrimoniului.

Vernisaj: 4 noiembrie 2026, ora 18:00
Perioada: 4–19 noiembrie 2026
Loc: Foaierul Teatrului Național „Marin Sorescu”
Intrare liberă În cadrul Festivalului Internațional Elena Teodorini

Nopți de vară

- de Ștefan Octavian Iosif (1875–1913)

La casa fără lacăt
Doar luna de mai vine
S-o cerceteze-n treacăt
În nopțile senine.

Perdele-nvechite
Atîrnă într-o parte
Ca aripi ostenite
La geamurile sparte.

credit foto: arhiva personală

Doar șoareci țin soborul
Ungherelor uitate,
Păienjeni țes covorul
Uitării-ntunecate.

Și-aceeași armonie
De greieri trist răsună
În casa cea pustie
Sub farmecul de lună...

*** Înscriu acest articol în tabelul „Citate favorite” găzduit de Suzana

**** fotografiile sunt din arhiva personală

Nu ies în evidență, dar toți au nevoie de mine

 Mă numesc Nitrilla și lucrez într-un laborator de analize medicale. Sunt albastră, dar nu sunt ștrumf și nici duhul din lampa fermecată. Deși în ochii multora par neînsemnată, misiunea mea este foarte importantă: protecția impotriva pericolelor.

Hai să vezi cum arată o zi de lucru

Îmi încep ziua dis de dimineață. Nu am un birou al meu, stau într-un dulap, așezată într-o cutie alături de cele 99 surori ale mele, pregatite să ne facem datoria. Activitatea mea începe când o asistentă drăguță mă scoate din cutie și mă așază cu grijă pe mână. Da! Ai ghicit! Sunt o mănușă de unică folosință utilizată în timpul examinarilor medicale! Și abia aștept să-mi încep treaba! Pe masa de lucru mă așteaptă eprubete, ace, recipiente cu probe biologice și multe alte instrumente.

Misiunea mea este să ajut la recoltarea unei probe de sânge. Știu că în acea picătură de sânge se pot ascunde microorganisme periculoase, așa că mă străduiesc să formez o barieră între pielea asistentei și proba biologică. Nu sunt invincibilă, dar, cât timp sunt intactă și folosită corect, îmi îndeplinesc rolul cu responsabilitate.

Chiar dacă este vorba despre o simplă recoltare, și nu de vreo operație complicată, dacă sunt folosită corect, alături de echipamentele adecvate și sterile se asigură o recoltare fără surprize și fără riscuri. Sunt ca o barieră protectoare. Nu las pielea mâinilor să intre în contact direct cu bacteriile, virusurile, fungii sau substanțele chimice care pot provoca iritații.

În acest context, este esențial ca laboratorul să dispună de echipamente și consumabile medicale de calitate, care să le permita asistentelor să-și desfășoare activitatea la standarde ridicate. Asta înseamnă protecție din cap până în picioare, nu doar protecție pentru mâini, ceea ce se obtine cu ajutorul unor produse precum: bonete cu bandă elastică, pentru o bună fixare; costume filtru de unică folosintă sau combinezon laminat pentru protecție biologică și chimică; botoși acoperitori tip cizmă, utili pentru protecție inclusiv în mediu umed și mănuși de unică folosință din latex sau nitril, pudrate sau nepudrate

Dar să revenim la ziua mea de muncă. Urmează un alt pacient. Dar stai! Nu pot începe o nouă misiune fără să fiu schimbată. Viața mea e mai scurtă decât a unui fluture. Fiecare pacient merită protecție, iar fiecare probă trebuie tratată cu grijă. Așa că îmi închei misiunea. Sunt îndepărtată în siguranță și las o colegă nouă să continue munca.

Am momente când mă simt invizibilă. Nimeni nu-mi mulțumește și nimeni nu-mi știe numele. Totuși, sunt mândră că fac parte dintr-o echipă care lucrează pentru sănătatea oamenilor.

 Dar cum ar fi o zi fără mine?

Îmi imaginez că, într-o dimineață, sunt singură în cutie. Asistenta medicală se uită nedumerită în jur. Probele trebuie prelucrate, pacienții așteaptă, iar timpul trece.

Fără mănuși de unică folosință, personalul ar fi mai expus contactului cu sângele și cu alte materiale biologice potențial infectante. Riscul de contaminare ar crește, iar activitățile pentru care este necesară protecție nu ar continua până când nu ar fi disponibile consumabilele necesare.

Pacienții ar fi reprogramați, pentru că probele nu pot fi recoltate, iar investigațiile medicale amânate. Pentru cineva care așteaptă un rezultat, contează fiecare secundă, mai ales în cazurile foarte grave. Lipsa stocului la consumabilele medicale afectează întreaga activitate a laboratorului și, dincolo de laborator, oamenii care depind de rezultatele analizelor.

Mi-aș dori ca toată lumea să înțeleagă că absența mea nu înseamnă doar lipsa unui obiect, ci lipsa unei bariere importante de protecție.

Seara, când ziua de lucru s-a sfârșit, știu că mi-am încheiat misiunea atunci când sunt depozitată în recipientul special destinat deșeurilor medicale. Sunt doar o mănușă de unică folosință, dar fac parte dintr-un sistem în care fiecare detaliu contează.

Cum organizezi stocul de consumabile medicale astfel încât să eviți lipsurile?

Un laborator bine organizat gestionează cu atenție stocul de consumabile medicale. Își stabilește un stoc minim care trebuie păstrat permanent în depozit, în funcție de consumul zilnic estimat. Este important să existe rezerve pentru produsele esențiale, să fie verificate periodic termenele de valabilitate și să fie utilizate cu prioritate produsele care trebuie consumate primele. La fel de importantă este colaborarea cu furnizori specializați, care oferă o gamă largă de produse și posibilitatea unei aprovizionări constante. Medicale-Shop.ro, un furnizor cu experiență, este un punct de sprijin în acest proces: pune la dispoziția unităților medicale o gamă largă de consumabile și echipamente de protecție, de la mănuși de unică folosință și bonete, până la combinezoane și alte materiale necesare activității zilnice. În fond, siguranța unui laborator nu depinde doar de priceperea personalului, ci și de o bună organizare a resurselor care îi permit să lucreze fără întreruperi.

Dacă aș putea vorbi direct cu oamenii, le-aș spune:

„Nu mă considerați un obiect neînsemnat! Folosiți-mă corect, schimbați-mă la momentul potrivit și nu uitați că nici eu, nici celelalte măsuri de protecție nu trebuie neglijate. În laborator, siguranța începe cu gesturi mici, dar responsabile.”

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2026.

***Credite foto: arhivă personală; Pixabay; pagina oficială de Facebook Medicale-Shop.ro. Prima imagine este un colaj realizat din fotografii provenite din arhiva personală și Pixabay.

Cremă de gălbenele - rețetă

Despre gălbenele

Gălbenelele (Calendula officinalis) sunt plante de cultură anuală, rar bianuală, înalte de 40–80 cm, bogat ramificate, cu miros balsamic puternic. Acestea pot fi cultivate pretutindeni în România, fără probleme, și fac parte din familia Asteraceae. Compoziția chimică a gălbenelelor cuprinde saponozide triterpenice, carotinoide, flavonoizi, ulei volatil, mucilagii, vitamina C, acid malic și substanțe proteice.

 Aceste flori minunate, cu nuanțe solare, au utilizări diverse în medicina tradițională. Sub formă de infuzie sunt folosite pentru afecțiuni digestive, precum gastritele și ulcerul, dar și în tulburările de ciclu menstrual și afecțiunile hepatice și biliare. Pe lângă aceste utilizări, preparatele din gălbenele sunt folosite și pentru uz extern, în special pentru îngrijirea pielii, în cazul rănilor superficiale, al inflamațiilor minore și al iritațiilor cutanate. În medicina populară, acestea sunt folosite și pentru arsuri, înțepături de insecte și unele afecțiuni ale pielii, precum acneea.

Crema de gălbenele, considerată un leac băbesc, nu ar trebui să lipsească din nicio casă, eficacitatea ei este susținută de studii științifice moderne.

Cum se prepară crema de gălbenele

Folosesc frecvent ceaiul de gălbenele și infuzia pentru uz extern, însă am vrut să încerc și crema preparată în casă. Cum am foarte multe gălbenele în grădină, am zis că este timpul să încerc rețeta. 

Ingrediente folosite: flori de gălbenele proaspete, ulei de măsline, ceară naturală de albine, vitamina E și 2-3 picături de ulei esențial de lavandă, 100% pur.

Într-un borcănel de aproximativ 200 ml am îndesat flori de gălbenele până la jumătate, apoi am pus ulei de măsline peste ele, cât să le acopere. Am folosit ulei extravirgin Monini Classico. Apoi, am pus apă într-un ibric, pe fundul căruia am pus o batistă și am așezat borcănelul în care am pus florile și uleiul. Apa trebuie să fie la același nivel cu uleiul din borcan. Le-am fiert la bain-marie, la foc foarte mic, timp de aproximativ 3 ore. Trebuie avută grijă ca apă să nu clocotească, pentru că există riscul ca apa să patrundă în ulei.

ceară naturală de albine

După ce au trecut cele 3 ore, am strecurat uleiul în care s-au infuzat florile, cu ajutorul unei strecurătoare peste care am pus tifon. Am stors bine tot uleiul îmbibat în flori, apoi am adăugat o fiolă de vitamina E, 2-3 picături de ulei de lavandă și aproximativ 5 grame de ceară naturală de albine. Ceara am luat-o de la prietena mea, care are stupi. Am amestecat foarte bine, până s-a topit ceara, apoi am turnat compoziția într-un borcănel special pentru creme. Nu am pus capacul borcănelului, până ce crema nu s-a răcit, pentru a evita formarea condesului. Borcanelul și vitamina E le-am achiziționat de pe site-ul Vegis, pentru că mereu au promoții sau coduri de reducere.

Experiența mea cu cremele

Îmi place foarte mult cum a ieșit și o folosesc mereu. Hidratează pielea foarte bine, se absoarbe ușor în piele, lăsând pielea catifelată. Miroase foarte fain, însă mirosul este discret, dar persistent.

Așa arată crema pe piele înainte de a fi întinsă

Pentru că am fost foarte mulțumită de rezultat, am preparat încă un borcănel de cremă, dar de data aceasta am folosit flori uscate de sunătoare și  ulei esențial de cuișoare, în locul uleiului esențial de lavandă. 

Crema de sunătoare am testat-o pe tăieturi și arsuri și a funcționat de minune. Într-o zi am luat ibricul încins de pe foc și m-am ales cu o bășică enormă pe degetul arătător . Am aplicat zilnic crema și bășica s-a retras fără să se spargă. A doua zi se vedea doar o pată roșie pe deget, iar după câteva zile pielea uscată s-a desprins și nu mi-a rămas niciun semn. Păcat că nu am fost inspirată să fac fotografii.

Mi-am propus să profit de toate plantele medicinale care-mi cresc în curte. Următoarea cremă va fi de pătlagină, dar vreau să încerc și o tinctură.

Tu ai încercat să prepari creme sau tincturi din plante medicinale?

Un simbol al Londrei - Wordless Wednesday

Postarea participă la:

Wordless Wednesday

Catsynth

***Fotografiile sunt din arhiva personală.