O seară la Festivalul Internațional Shakespeare Craiova

 Sâmbătă am avut una dintre acele zile în care alergi dintr-un loc în altul și nici nu simți oboseala. Festivalul Internațional Shakespeare a reușit  să mă facă să-mi organizez întreaga seară în jurul spectacolelor.

„Comedia erorilor” – piesă de teatru 

Primul pe lista mea a fost „Comedia erorilor”,considerată una dintre cele mai amuzante piese ale lui Shakespeare și înțelegi imediat de ce. Povestea pornește de la două perechi de gemeni despărțiți în copilărie, care ajung fără să știe în același oraș. De aici începe un adevărat carusel de încurcături, întâlniri greșite, acuzații absurde și situații care devin din ce în ce mai complicate. 

Producția Teatrului Nottara, semnată de Sânziana Stoican, exploatează foarte bine acest mecanism al confuziei. Ritmul este alert, schimbările de situație se succed rapid, iar umorul funcționează atât prin replici, cât și prin jocul actorilor. De multe ori râdeam nu doar la ceea ce se întâmpla pe scenă, ci și la reacțiile personajelor care încercau disperat să înțeleagă ce se petrece în jurul lor.

În acest context l-am remarcat pe Adrian Nicolae, care interpretează cele două variante ale lui Antifolus. Interesant este că, deși îl întâlnisem la premiera filmului „Klaus & Barroso” și chiar făcusem o fotografie cu el, aproape că nu l-am recunoscut pe scenă. Pe tot parcursul spectacolului aveam senzația că îl cunosc de undeva. Îmi era familiar, dar nu reușeam să-mi dau seama de unde. Abia spre final, când a venit în public, am făcut legătura. Privind retrospectiv, cred că acesta este unul dintre cele mai frumoase complimente pe care le poți face unui actor: să te facă să uiți cine este și să vezi doar personajul.

 Expoziția de costume – Teatrul Marin Sorescu

După spectacol am pornit în grabă spre Teatrul Marin Sorescu. Voiam să văd expoziția de costume și picturi inclusă în programul festivalului. Din păcate, timpul nu mi-a permis decât o vizită scurtă. A fost mai degrabă o oprire între două destinații decât o vizită în adevăratul sens al cuvântului, dar chiar și așa m-am bucurat că am reușit să o văd. 

„To Bitch or Not to Bitch” – spectacol de dans

Următoarea oprire era la Ramada, unde urma să înceapă „To Bitch or Not to Bitch”, spectacolul companiei poloneze Hertz Haus. Dacă ”Comedia erorilor” m-a cucerit aproape instantaneu, aici experiența a fost complet diferită.

Recunosc că ideea din spatele lui este una puternică. Pornind de la poemul lui Shakespeare „The Rape of Lucrece”, producția nu urmărește să reprezinte violența în sine, ci urmele pe care aceasta le lasă asupra corpului și psihicului feminin. În loc să pună accent pe momentul agresiunii, spectacolul vorbește despre consecințe, despre memorie și despre relația femeii cu propriul corp după traumă.

Mi s-a părut interesant și felul în care spectacolul pune întrebări despre corp și despre felul în care îl privim. Ce înseamnă un corp pur? Ce înseamnă unul murdar? Cine stabilește aceste criterii? Unde se termină fiziologia și unde începe judecata socială? În universul creat de artistele de la Hertz Haus, petele, urmele, imperfecțiunile și vulnerabilitățile corpului devin subiecte de reflecție, nu ceva ce trebuie ascuns.

A fost apreciat și  a câștigat premii pentru abordarea sa originală. Temele sunt puternice, iar abordarea este curajoasă. Cu toate acestea, trebuie să recunosc că nu a fost un spectacol pe gustul meu. Nu pentru că ar fi fost slab realizat, ci pentru că pur și simplu nu am rezonat cu forma artistică aleasă. Uneori se întâmplă asta la festivaluri și cred că face parte din farmecul lor. Vezi spectacole care te entuziasmează și spectacole care îți provoacă mai degrabă reflecții decât emoții.

Shakespeare’s Chronicles nr. 2, 23 mai 2026

La final nu rămâne mare lucru de spus. Doar senzația unei zile în care am trecut prin mai multe lumi fără să stau prea mult în niciuna.

Pe curând!🎬

*Imagini: arhivă personală (1,3,4)/ Festivalul Internațional Shakespeare Craiova(2,5)
**Mai multe imagini din festival: album Facebook

Cățel din materiale reciclate: scoici, melci și coji de fistic

Astăzi povestesc cum am realizat un cățel din melci și scoici, așa cum promisesem în articolul cu broscuțele. Cățelul nu a ieșit foarte bine, dar am învățat din greșelile făcute, iar data viitoare voi ști ce îmbunătățiri trebuie făcute.

Ca de obicei, am folosit materiale reciclate:

- un bețișor pentru cafea;
- o scoică și doi melcișori;
- două boabe de cafea;
- trei coji de fistic;
- un marker alb și unul negru;
- o bucățică de sârmă plușată și silicon la cald pentru lipit.

Scoica reprezintă capul cățelului, apoi am lipit cojile de fistic: două reprezintă urechile, iar una boticul. Melcișorii i-am lipit în interiorul cojilor de fistic, mi s-a părut că arată mai bine așa. Apoi, cu un marker negru am desenat ochii și năsucul, dar din neatenție, am atins ochii după ce am făcut fotografia de mai sus și am murdărit toată scoica cu marker negru și urmele nu s-a curățit cu nimic. 

Așa că am fost nevoită să găsesc o soluție de moment. Pentru a repara greșeala am apelat la două boabe de cafea și la un marker alb.

Am lipit boabele de cafea pe locul unde desenasem ochii, dar pentru că încercasem să curăț s-a întins prea mult negrul și nu au acoperit zona afectată și se vedea urât. Așa ca am dat cu marker alb pe fața cățelușului. Bineînțeles că am atins boabele de cafea și coaja de fistic cu markerul, după cum se poate observa în imaginea de mai sus, dar nu am mai încercat să corectez, am lasat așa. Nu am vrut să risc mai mult și să-l stric de tot.

La final, am lipit un bețișor de lemn pentru cafea și o bucățică de sârmă plușată, folosită pe post de eșarfă la gâtul cățelului.

Chiar dacă rezultatul nu a fost exact cum mi-am imaginat la început, proiectul mi-a oferit o lecție utilă: uneori, greșelile fac parte din procesul creativ și te ajută să găsești soluții la care nu te-ai fi gândit altfel. Data viitoare voi fi mai atentă, dar mă bucur că nu am renunțat la el la primul obstacol.

Tu ce ai fi făcut pentru a salva situația după incidentul cu markerul?
Cum ți se pare cățelușul realizat din scoici, melci și coji de fistic?

Pe curând!🐶

Craiova culturală: de la Shakespeare la Noaptea Muzeelor

 Craiova ca scenă deschisă în Festivalul Shakespeare 2026

Festivalul Internațional Shakespeare Craiova 2026 continuă să își extindă formula dincolo de spațiul convențional al teatrului și transformă orașul într-o scenă deschisă. Sub tema „WILL matters / Voința naște materie”, ediția din acest an propune nu doar spectacole, ci o experiență urbană și comunitară în care Shakespeare este scos din sălile clasice de teatru și adus în piețe, cartiere, centre comerciale și localitățile din zona metropolitană a Craiovei.

Prin proiectele Shakespeare Squares și Shakespeare Metropolitan, festivalul schimbă raportul dintre public și actul artistic. Teatrul nu mai așteaptă spectatorul într-un spațiu consacrat, ci merge către el, în ritmul orașului. Piețele Craiovei devin scene pentru spectacole, iar cartierele și comunele din zona metropolitană sunt incluse într-un traseu cultural accesibil și gratuit.

Programul reunește forme artistice foarte diferite: teatru clasic reinterpretat, circ contemporan, instalații interactive, performance-uri itinerante, spectacole de marionete, dans, muzică și intervenții participative. De la spectacolele cu foc și acrobație ale companiei Flare Performance din Austria până la instalațiile multimedia și proiectele dedicate copiilor și adolescenților, festivalul propune un dialog constant între patrimoniul shakespearian și limbajele contemporane ale spectacolului. 

„Romeo și Julieta” la Filarmonica „Oltenia”

Unul dintre primele evenimente la care am participat în cadrul Festivalului Internațional Shakespeare Craiova 2026 a fost concertul simfonic „Romeo și Julieta”, susținut la Filarmonica „Oltenia”, și cred că nu puteam avea o intrare mai bună în atmosfera festivalului.

sursa: Filarmonica Oltenia

Invitația a venit din partea unui coleg de serviciu. Am mers împreună cu soțul meu, cu o prietenă și, bineînțeles, cu colegul care ne-a invitat. Există o diferență între a merge singur la un spectacol și a împărți experiența cu oameni apropiați, mai ales într-un festival care pune atât de mult accent pe ideea de comunitate și participare.

 Programul a reunit trei perspective muzicale diferite asupra aceleiași povești shakespeariene: dramatismul intens al lui Ceaikovski, forța aproape cinematografică a lui Prokofiev și sensibilitatea melancolică a lui Astor Piazzolla. Cum muzica lui Ceaikovski mi-a plăcut întotdeauna foarte mult, Uvertura-fantezie „Romeo și Julieta” a fost pentru mine unul dintre cele mai puternice momente ale serii, prin felul în care orchestra a construit tensiunea și emoția fără exagerări inutile. În același timp, prestația acordeonistului Radu Rățoi a adus concertului o energie aparte. În „Anotimpurile din Buenos Aires”, acordeonul a avut o expresivitate caldă și foarte vie, iar interpretarea lui a adus un plus de emoție și energie întregului concert.

În pauza concertului, am reușit să obțin un autograf de la Radu Rățoi, lucru care a făcut seara și mai specială. 

Shakespeare Teen și Noaptea Muzeelor

După spectacol am mers în Piața „Mihai Viteazul” unde am admirat instalația multimedia Shakespeare Teen, creată cu participarea a peste 1000 de elevi din 52 de școli și licee din Dolj. Aceasta transformă spațiul public într-o scenă a imaginației tinerei generații, având la bază universul piesei „Visul unei nopți de vară” de William Shakespeare. Instalația este realizată cu sprijinul Promenada Mall Craiova și NEPI Rockcastle.

Pentru că spectacolul a coincis cu „Noaptea Muzeelor” trebuia neapărat să vizităm și muzeele, însă după concert, în jur de ora 21:00, muzeele din oraș erau deja aglomerate, cozile erau lungi, semn că interesul publicului era mare. Situația m-a bucurat și întristat în același timp: pe de o parte, era bine că există atâta participare, pe de altă parte, accesul devenea mai dificil. Am decis să facem o pauză și să bem ceva. Apoi am reușit să vizităm doar Muzeul de Științele Naturii „Oltenia”. Experiența a fost limitată de timp, dar ne-am bucurat că am reușit să-l vizităm. Anul trecut am reușit să vizitez trei muzee, deși atunci experiența a fost întreruptă brusc din motive de sănătate și a trebuit să plec mai devreme acasă.

A fost o seară perfectă, petrecută alături de persoane dragi, în care m-am bucurat de fiecare moment. 

Pe curând!🎶🎵

***foto și video din arhiva personală

Să nu clipești!

 „Să nu clipești” face parte dintr-o serie care o are ca protagonistă pe Holly Gibney, deși am toate celelalte cărți, eu am început seria invers, adică am citit ultima carte apărută.

Ordinea romanelor este: Mr. Mercedes (pe care o citesc acum); Ce-am găsit al meu să fie; Mort la datorie; Străinul; Un strop de sânge; Holly și Să nu clipești.

De data aceasta, povestea nu se bazează pe horror supranatural. Nu există monștri, entități misterioase sau lucruri imposibil de explicat. Horrorul vine din oameni, din manipulare, obsesii, din cât de repede pot distruge o viață și cât de ușor adevărul ajunge să nu mai conteze. Totul începe cu Duffrey, un bărbat care ajunge la închisoare pentru niște acuzații îngrozitoare. Toată lumea îl consideră vinovat, pentru că dovezile împotriva lui par imposibil de contestat, apoi omul este ucis în penitenciar.

La scurt timp după, se află că Duffrey era nevinovat și că totul i s-a înscenat. Mai rău, procurorul știa deja asta înainte ca omul să moară. Din acel moment, romanul se transformă într-o cursă tensionată în care adevărul apare în fragmente, iar fiecare personaj pare să ascundă ceva.

Mi-a plăcut foarte mult ritmul cărții. Stephen King construiește tensiunea treptat, nu lasă povestea să stagneze și nu transformă totul într-o avalanșă de șocuri ieftine. Simți constant că există detalii importante ascunse printre conversații și scene aparent simple. De multe ori credeam că am înțeles direcția poveștii, iar câteva capitole mai târziu îmi dădeam seama că eram complet pe lângă.

Holly este un personaj interesant, are anxietățile ei, momente ciudate, nesiguranțele ei, dar tocmai asta o face atât de umană. Nu pare construită artificial ca un detectiv genial care le știe pe toate. Relația ei cu Jerome și Barbara funcționează foarte bine și mi-a plăcut mult dinamica dintre ei.

„Dar zâmbește, pentru că zâmbetul nu este doar umbrela într-o zi ploiasă. Zâmbetul este și un scut.”

„... comportamentul uman va rămâne întotdeauna un mister pentru ea.” 

Cartea atinge teme politice și sociale, dar fără să transforme totul într-un discurs obositor. Contextul american este prezent inevitabil, mai ales când vine vorba despre justiție, manipulare mediatică și ideea de vinovăție publică. Totuși, romanul rămâne în primul rând un thriller construit pe suspans și pe psihologia personajelor, nu o lecție morală. King pare mai interesat să arate cât de repede oamenii judecă și condamnă pe cineva înainte să afle adevărul.

„Banii vorbesc, adevărul este redus la tăcere.”

Nu am citit celelalte cărți, dar povestea funcționează foarte bine și ca roman de sine stătător. M-a prins de la primele pagini și aproape tot timpul am avut senzația că îmi scapă ceva important. Exact genul ăla de carte care te face să mai citești încă un capitol înainte să dormi și după aia realizezi că e două dimineața și viața ta profesională de mâine tocmai a fost sabotată de Stephen King.

Este genul de roman care îți amintește că cele mai înfricoșătoare lucruri nu au colți, tentacule sau ochi roșii. Au funcții publice, convingeri ferme și acces la informații despre alți oameni. Civilizația, această improvizație fragilă care încă se preface că știe ce face.

Un citat pe care nu l-am putut integra natural în articol, dar care mi-a rămas în minte:

„... dacă nu-l folosești, talentul nu este nimic altceva decât o iluzie.”

Finalul nu este perfect logic, dar suficient de intens încât să uiți micile exagerări. I-am acordat 5 steluțe.

Pe curând!

*** fotografii din arhiva personală

Monday Murals: Descoperind picturi murale din Craiova

 Continui să-ți prezint picturile stradale din Craiova, pe măsură ce le descopăr. Cele trei picturi se află în Parcul Teatrului Național Marin Sorescu și încântă privirile trecătorilor:

Nu știu cine sunt artiștii, dar presupun că sunt Andrei Tonița și Bianca Stancu, ei sunt printre cei mai activi artiști ai scenei murale din Craiova.

Pictura de mai jos este realizată pe un perete al Spitalului Filantropia:

Cam atât pentru astăzi. Dacă îți place arta stradală și ai fotografii pe care vrei să le împărtășești, te poți alătura inițiativei Monday Murals, pe blogul COLOURFUL WORLD!

Pe curând!

Chec la borcan

 Da, ai citit foarte bine, la borcan! Mi-a apărut pe Facebook  în feed rețeta de chec la borcan, fiert, nu copt și mi-am zis să încerc și eu! Dacă rețeta nu ar fi avut atât de multe comentarii răutăcioase și critice, nu aș fi încercat-o.

Nu-mi plac oamenii care nu acceptă alte idei, ieșite din comun, dar bune. Dacă ei au mâncat toată viața chec copt la tavă, nu acceptă altceva și comentează răutăcios: 

• ce gospodină ești tu? 
• mai bine îl făceai la cuptor!
• cum să postezi așa ceva!?

Acești oameni „normali”, care tot comentează răutăcios, nu se gândesc că multe familii nu au cuptor sau sunt cu rulota în vacanță și au poftă de ceva dulce sau șoferii de TIR, care stau doar pe drumuri, nici ei nu au cuptor. Normalitatea e relativă, nu înțeleg oamenii care încearcă să impună ce este normal și ce nu. Ce mie mi se pare firesc, ție poate ți se pare neobișnuit. În fine!

Am încercat această rețetă „nebunească” și mi-a plăcut maxim!

Eram atât de curioasă să văd cum a ieșit, încât am uitat să fac poze, totuși am făcut două, care nu sunt prea strălucite, dar rezultatul este evident. Rețeta postată pe Facebook o găsești dând click aici, eu, ca de obicei, am făcut mici modificări.

Ingrediente:

- 1 ou;
- 1 lingură de făină;
- 1 lingură de zahăr;
- 1 lingură de ulei;
- un vârf de cuțit de praf de copt;
- un praf de sare.

Fiecare poate adapta rețeta după gustul său. Am pus toate ingredientele într-un borcan de 800 g (cred că aceasta este capacitatea borcanelor de castraveciori murați), i-am pus capacul și l-am agitat bine până amestecul a devenit omogen. Poți amesteca ingredientele și cu furculița sau un tel mai mic.
Apoi am pus borcanul într-o oală și am turnat apă caldă (pentru a reduce timpul de gătire) astfel încât ea să ajungă la același nivel cu aluatul din borcan. Am pus oala să fiarbă, pe foc mediu, timp de aproximativ 20 de minute. Atât borcanul, cât și oala au capacul pus.
Nici nu au trecut bine cele 20 de minute că am scos repede borcanul să văd rezultatul. Nu a contat că e fierbinte, l-am scos imediat si l-am și mâncat. Ce să fac dacă sunt pofticioasă!?
Dacă încerci această rețetă aștept să-mi spui în comentarii părerea ta.

Pe curând!🎂

Ritm, emoție și bună dispoziție: „Uite tata, nu e tata” revine pe scenă

 Opera Română Craiova readuce în fața publicului comedia muzicală „Uite tata, nu e tata”, sâmbătă, 16 mai 2026, de la ora 19.00, în sala Cercului Militar.

Situații comice, personaje savuroase și momente emoționante se regăsesc în comedia muzicală „Uite tata, nu e tata”, pe un text de Mihail Joldea, muzica de Alexandru Iosub și cuplete muzicale de George Mihalache. Spectacolul, regizat de Laurențiu Nicu, cu scenografia semnată de Răsvan Drăgănescu, îl va avea la conducerea muzicală pe maestrul Dumitru Cârciumaru și îi va reuni, alături de Orchestra Operei Române Craiova, pe artiștii Daniel Cornescu, Gabriel Marciu, Edith Mag, Anca Țecu, Laurențiu Nicu, Corina Vlada și Rodica Dinișoară, iar rolurile de figurație vor fi interpretate de Amina Almahadin, Răzvan Segărceanu și Alex Chera, care contribuie la energia și savoarea reprezentației.

Biletele sunt disponibile online: https://iticket.ro/event/uite-tata-nu-e-tata și la agenția Operei Române Craiova de la Sala Polivalentă, Bulevardul Ilie Balaci nr. 6, tel. 0351.442.471, agentiadebilete@operacraiova.ro

Mai multe informații la: operacraiova.ro sau facebook.com/operacraiova