Idei creative: Caracatiță croșetată

 Nu știu dacă am mai spus, dar sărbătorile de iarnă le petrec mereu acasă, am la dispoziție peste 300 de zile în care mă pot plimba sau călători, însă Crăciunul și Revelionul le petrec acasă.

În aceste zile îmi încarc bateriile și mă încarc cu energie pozitivă. Citesc, privesc la televizor, dorm, mănânc și petrec timp cu familia. La TV îmi place să urmăresc documentare sau diverse emisiuni despre animale, dar nu numai, astfel că într-una din zile am văzut o emisiune interesantă despre viețuitoarele subacvatice, printre care și caracatița comună (Octopus Vulgaris) și m-am gândit că ar fi interesant să croșetez și eu una.

Așa că astăzi vreau să-ți prezint caracatițele mele croșetate. Cred că știi cum arată această creatură subacvatică? Capul mare în formă de bulb, ochi mari și opt brațe pline cu ventuze. Sunt foarte simplu de realizat. Am folosit urmatoarele materiale:

- o cheiță de la conserva de mâncare a lui Uzzi;
- ață rămasă de la broscuța țestoasă croșetată;
- doi ochișori de plastic;
- pentru lipit am folosit silicon la cald.
Nu trebuie să fii expert în croșetat, trebuie să știi sa faci un ochi de lanț (ch) și picioruș scurt (sc). 

Capul:

• Începem croșetând piciorușe scurte (sc) de jur împrejurul cheiței de conservă, începând de la partea mai bombată (partea de sus a cheiței).
• Facem un al doilea rând de piciorușe scurte pe partea bombată pentru a consolida capul.

 Brațele:

• Când ajungem la partea mai îngustă a cheiței, începem croșetarea brațelor caracatiței.
• Pentru fiecare braț: facem un lanț de 15 ochiuri (15 ch).
• În fiecare ochi de lanț, croșetăm două piciorușe scurte (sc) până ajungem la capăt.
• Apoi facem un picioruș scurt în piciorușul rândului anterior și croșetăm un lanț de 15 ochiuri pentru a continua următorul braț.
• Repetăm acest procedeu pentru toate brațele până terminăm partea îngustă.

 Caracatița din imaginea de mai sus are 8 brațe, însă celelalte două caracatițe au mai multe, deoarece ața a fost mai subțire, însă dacă vrei să aibă același număr de brațe ca o caracatiță adevărată poți face doar 8, dar ai grijă să păstrezi spatiul proporțional între brațe. 

După ce am terminat de croșetat, am lipit ochișorii cu silicon la cald. Iar rezultatul il poți vedea in imaginile de mai sus. Care este preferata ta?

În continuare îți voi spune câteva lucruri interesante despre caracatița comună, pe care le-am aflat și eu din emisiunea TV:

•  Caracatița este extrem de inteligentă, are circa 500 de milioane de neuroni în corp, majoritatea in brațe, acest lucru permite brațelor să „gândească” singure, în timp ce ea își caută prada;
• Are trei inimi, o inimă pompează sânge către tot corpul, iar celelalte două spre branhii. Sângele are culoarea albastră, deoarece conține hemocianină, nu cum avem noi, oamenii, hemoglobină;
• Are opt brațe de unde și numele de octopus, nu tentacule. Tentacule au calamarii;
• Nu are oase, acest lucru permițându-i să treacă prin spații foarte înguste;
• Este veninoasă;
• Poate crește până la 1,2 metri și 10 kg greutate, trăiește relativ puțin între 1 - 3 ani;
• Este un maestru al camuflajului. Se camuflează instant datorită celulelor speciale din piele, numite cromatofori, astfel că se ascunde la vedere. Pentru a scăpa de prădătorii care o urmăresc, aruncă un jet de cerneală neagră, compusă din melanină, iar dacă este prinsă de braț, are același mecanism de apărarea ca al șopârlei - se leapădă de el, acesta se regenerează cu timpul.

Este un animal uimitor, nu-i așa?

• Fotografii: arhiva personală
• Video: creat cu Grok AI, editat cu Clipchamp
• Muzică: Playful Background Music de MFCC, disponibilă pe Pixabay

Pe curând!🐙

Retrospectiva săptămânii: Realizări, reflecții și recunoștință

 Reflecții despre oameni și prietenia adevărată

Săptămâna care tocmai s-a încheiat a fost foarte productivă pentru mine. Însă am avut și momente mai puțin plăcute, am constatat că oamenii din online sunt mai răi decât în viața reală; dar asta e, merg înainte. Și aici simt nevoia să las niște versuri din melodia lui Cabron:

„Lumea comentează fără sens și fără cap,
Pentru mine nu conteaza, știu exact ce vreau să fac,
Alții îmi dau sfaturi, vor să fac ca ei, de fapt,
Mai bine îmi iau hainele și plec, și plec, și plec în ritm accelerat,”

Am reflectat, de asemenea, și la ce înseamnă o prietenie, de fapt. Mulți i-au uitat sensul și ajustează definiția cum îi avantajează de fapt pe ei. Prietenia înseamnă, cel puțin pentru mine, respect reciproc, simpatie și cel mai important să accepți că celălalt poate avea opinii diferite față de ale tale și că nu trebuie să-i impui să accepte opinia ta forțat. Să nu încerci să-i distrugi munca, doar pentru că nu înțelegi ceva, și să continui să o faci chiar dacă primești explicații.

Pata de culoare din grădina mea

Realizări mici și bucurii mari

După toate aceste gânduri, trebuie amintite și de lucrurile care mi-au făcut bine în săptămâna ce a trecut.

Am terminat de croșetat bluza mea de toamnă. Ea este, de fapt, o bluză pentru vară, dar eu am folosit o ață mai groasă. Am folosit două culori: maro închis și cărămiziu. Ața am luat-o de la second-hand și am dat 6 lei pe ambele gheme. 

Cerceii croșetati sunt preferații mei

Pentru că mi-a rămas ață, mi-am făcut și niște mitene (mănuși fără degete), o pereche de cercei tip frunze de toamnă – folosind doar ața cărămizie – și am început și o beretă franțuzească, tot din ața cărămizie, pe care nu am finalizat-o încă.

M-am documentat pentru articolul pe care trebuia să-l scriu pentru proba numărul 6 din competiția SuperBlog. A fost proba care mi-a dat cele mai mari bătăi de cap, pentru că nu știam nimic despre bucătăria coreeană, chiar dacă Seul este pe lista mea cu destinații turistice de vizitat. Am urmărit chiar și serialul K-Drama Itaewon Class, care surprinde foarte bine legătura dintre povești și mâncare.

Eram deja contra cronometru și nu aveam o idee concretă pentru articol, așa că vineri m-am trezit foarte devreme (la 6:30 a.m.) și, înainte să mă apuc de scris, m-am uitat pe grupul de Facebook al concursului — și nu mi-a venit să cred! Articolul meu „Somn sănătos, corp și minte în echilibru” a fost notat cu 100 de puncte. Nu-mi venea să cred, am fost atât de fericită! Un început de weekend minunat! Apoi, spre seară, au început să vină și cadourile pentru ziua mea onomastică.

Provocări și recunoștință

Sâmbătă, fiind sărbătoare - Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, am lenevit mai mult. Am citit, iar seara am mers la operă să văd Gianni Schicchi — o bijuterie muzicală: umor fin, ritm alert și rafinamentul muzicii lui Puccini.

Totuși, seara nu am încheiat-o chiar bine, deoarece surmenajul din timpul săptămânii din dorința de a face cât mai multe lucruri deodată, și-a spus cuvântul — după ce am mâncat, am leșinat.

Sunt recunoscătoare pentru tot ceea ce sunt, pentru tot ce am și pentru tot ceea ce trăiesc.

Gândul zilei de azi:

”Nimic nu pierde mai ușor fapta bună ca gluma și vorba deșartă.”

Ce am învățat:

Dacă vrei să reușești în viață, nu trebuie să-ți pese de gura lumii. Trăiește-ți viața, că nu știi când se sfârșește.

Vreau să închei articolul cu un poem din serialul coreean, care mi-a plăcut foarte mult:

Sunt un diamant

Sunt o piatră.
Pleacă și inima mi se va întări,
Nu mă voi clinti deloc
Pentru că sunt o piatră.
Pleacă! Respinge-mă
Sunt o piatră solidă
Pleacă și lasă-mă în întuneric,
Sunt o piatră care va străluci singură,
Nu mă zdrobesc, nu mă fac scrum,
Nici nu ma dezintegrez când merg împotriva naturii
Supraviețuiesc.
Eu sunt un diamant.

Pe curând!