Povestea Sfântului Ierarh Nicolae nu este doar o înșiruire de date și fapte bisericești. Este o călătorie fascinantă de la strictețea Asiei Mici din secolul al IV-lea până la frumoasa tradiție a ghetuțelor lustruite, pregătite de copii în așteptarea darurilor, din zilele noastre. Este arhitectul milosteniei discrete—un maestru al dărniciei care a preferat anonimatul în locul laudei.
Istoricii Bisericii îl plasează printre Părinții care au participat la Primul Sinod Ecumenic de la Niceea (325 d.Hr.), acolo unde s-a stabilit Crezul (simbolul de credință). Sfântul Nicolae a trecut la cele veșnice pe 6 decembrie, în jurul anului 345 d.Hr., în Myra. Trupul său, izvorâtor de Mir, a fost ulterior strămutat la Bari, Italia (în 1087), unde este venerat și astăzi. O parte din moaștele sale (mâna dreaptă) a ajuns, printr-o istorie sinuoasă, în inima României, la Biserica "Sfântul Gheorghe Nou" din București.
Născut în jurul anului 280, în localitatea Patara din provincia Lichia, în Asia Mică, Nicolae a venit pe lume într-o familie înstărită. A deprins tainele duhovnicești de la unchiul său, episcopul Patarelo, și a impresionat prin inteligență, blândețe și noblețe sufletească. Pentru dreapta sa credință a fost prins și întemnițat împreună cu alți creștini.
Apreciat pentru vasta sa cultură teologică, Sfântul Ierarh Nicolae este pus, deseori, alături de apostoli. El a primit de la Dumnezeu darul facerii de minuni, fiind considerat sfânt de popor chiar în timpul vieții.
Se spune că atunci când cetatea Mira a fost lovită de foamete, Sfântul Nicolae a reușit, prin mijlocirea sa, să aducă nave încărcate cu grâne, salvând mii de oameni de la moarte.
Tot el a salvat sufletele a două fete care ar fi urmat să-și scoată familie din sărăcie dând cinstea pe desfrânare.Tatăl lor era disperat pentru că nu putea să le ofere zestrea, care era singură șansă la o viață onestă. În acele vremuri crude, lipsa ei însemna, adesea, drumul spre rușine și pierzare. Nicolae, aflând de primejdia familiei, nu a oferit ajutorul la lumina zilei, ci sub mantia nopții. De trei ori la rând, el a strecurat prin fereastră (sau, după altă versiune, prin horn, în ciorapii puși la uscat) câte o pungă plină cu monede de aur.
Mai târziu, ar fi salvat de la naufragiu, prin rugăciune, niște marinari, iar de atunci aceștia îl cinstesc și îl consideră ocrotitorul lor. După ce și-a dăruit întreaga avere, Nicolae a fost chemat să păstorească cetatea Mira, devenind episcop. Sub haina smerită a unui ierarh, el a continuat să lupte împotriva nedreptății.
O faptă grăitoare este din vremea împăratului Constantin, când niște comandanți militari au fost condamnați la moarte pe nedrept și el a intervenit personal, apărând nevinovații cu o îndrăzneală care i-a impresionat pe judecători.
Datorită minunilor pe care le-a înfăptuit, Sfântul Nicolae este cunoscut drept ocrotitor al celor acuzați pe nedrept, al comercianților și al călătorilor, al fetelor nemăritate și al mireselor și, în mod special, al copiilor.
Toate aceste minuni, dar și marea lui bunătate stau la baza convingerii că Moș Nicolae aduce daruri în noaptea de 5 spre 6 decembrie, mai ales că sfântul și-a împărțit toată averea moștenită, fără să păstreze nimic. Această poveste este temelia pe care s-a clădit mitul Moșului Nicolae, cel care răsplătește pe ascuns faptele bune și aduce speranță celor care au nevoie.
Sper că a trecut și pe la tine Moș Nicolae! La mine a ajuns deja, însă Uzzi cam încurcă moșii, așa că și-a pus costumul de ren și i-a dat o mână de ajutor moșului.
Este vremea perfectă să ne bucurăm împreună de această zi, așa că:
De Sfântul Nicolae, lasă grijile deoparte și primește în suflet lumină, pace și bucurie. Să fii mereu înconjurat de oameni dragi! La mulți ani!
Duminica trecută am fost invitată la premiera filmului Planurile iubirii, dar nu am prea multe de spus despre această producție. Am acceptat invitația deoarece îmi doream să o întâlnesc pe Maia Morgenstern, însă am fost informată în ultimul moment că actorii nu vor mai fi prezenți la proiecție. Poate e mai bine că s-au răzgândit — nu aș fi putut ascunde dezamăgirea care mi se citea pe față.
Filmul se vrea a fi o comedie romantică: un arhitect american conservator, cu o carieră promițătoare, se reîntâlnește după 20 de ani cu o tânără româncă. Cei doi se căsătoresc, iar el primește un proiect de reamenajare a unei zone istorice din jurul Castelului Bran — motiv pentru care se mută temporar în România. În această nouă realitate, ei intră în contact cu oameni și obiceiuri complet diferite față de ce cunoștea arhitectul. Pe fondul diferențelor culturale, filmul mizează pe situații comice și pe contrastul dintre „Vest” și „românesc”.
Însă ceea ce vezi pe ecran nu reușește să redea nimic convingător. Dialogurile par forțate, personajele sunt construite simplist și par mai degrabă create pentru a genera umor decât pentru a exprima ceva real. Umorul și romance-ul nu sunt autentice — totul pare artificial, iar tensiunea sau empatia care ar putea face povestea credibilă lipsesc.
Mi-am pierdut interesul în primele 10–15 minute; filmul durează aproximativ 100 de minute, timp în care eu am vorbit cu o prietenă prin mesaje, în loc să urmăresc acțiunea.
Mi-aș fi dorit ca filmul să privească diferențele culturale cu mai multă profunzime, nu doar ca pe un pretext pentru gaguri și situații ușor de anticipat. Mi-aș fi dorit personaje bine conturate, conflicte sincere, umor care nu dă în ridicol și — de ce nu — o poveste de iubire care să pară reală, nu doar „de film”.
La prima vedere, Planurile iubirii poate fi perceput ca o comedie romantică plăcută, dar, în realitate, este un film superficial care nu convinge. Îl recomand doar dacă ești în căutarea unui film care să te destindă și să-ți ocupe timpul, fără a avea mari așteptări.
De ce resursa umană rămâne cea mai importantă resursă pentru firmă
În ultimul deceniu, studiile confirmă un adevăr pe care majoritatea antreprenorilor aleg să-l ignore: angajații sunt cel mai valoros activ al unei firme. Era Informatică a schimbat contextul lumii în care trăim astăzi. Într-un mediu economic puternic influențat de tehnologie și digitalizare, angajații nu mai reprezintă doar forță de muncă, ci un capital intelectual, foarte important pentru dezvoltarea firmei. În literatura de management modern, capitalul uman este considerat cea mai importantă resursă strategică — nu poate fi replicat, copiat, automatizat complet sau substituit fără pierderi majore pentru firmă. În plus, dacă această resursă este gestionată bine și corect poate fi fundația pe care se contruiește succesul de durată.
Oamenii rămân cea mai importantă resursă a unei firme, pentru că ei sunt cei care creează, coordonează, utilizează și dau valoare tuturor celorlalte resurse.
Image by GraphicMama-team from Pixabay
În era informatică, importanța lor nu scade, dimpotrivă crește: tehnologia amplifică potențialul oamenilor, ea nu poate înlocui gândirea, creativitatea, capacitatea lor de a se adapta la schimbări și de a comunica eficient cu ceilalți. Însă, valoarea angajaților pentru firmă, atunci când aceștia sunt înțeleși și prețuiți, este de neasemuit.
Când angajații buni pleacă firma pierde mai mult decât un om
SUN TZU spune, în arta războiului, că: ”Nu există mai mult de cinci culori primare, și totuși, combinate, acestea produc mai multe nuanțe decât pot fi ăzute vreodată.” și cred că acest citat se potrivește foarte bine și angajaților unei firme. Pentru că fiecare angajat contribuie cu competențe și cunoștințe specifice rolului său, iar aprecierea și valorificarea acestora permite obținerea unor rezultate mai bune decât ar putea fi realizate individual.
În ziua de astăzi, tot mai multe firme se confruntă cu o realitate destul de dureroasă: plecarea angajaților valoroși din posturi cheie, a specialiștilor care cunosc procese interne, a oamenilor care mențin echilibrul echipei sau care sunt foarte importanții în relația cu clienții.
Deși pierderile nu sunt de neglijat, adesea ele sunt subestimate:
timp și bani investiți în recrutare, integrare și formare;
demotivarea echipee;
scăderea productivității;
proiecte întrerupte sau întârziate;
pierdere de know-how acumulat în ani de muncă.
Statisticile ne arată că un nou angajat are nevoie de aproximativ doi ani să ajungă la nivelul unuia experimentat care a părăsit firma.
Image by Mohamed Hassan from Pixabay
Cu toate acestea, mulți manageri tind să trateze plecările ca pe un lucru obișnuit, fără a analiza impactul real asupra firmei. În lipsa unei strategii clare de retenție și a unei culturi care să pună preț pe oameni, firmele ajung să piardă tocmai resursa care le poate asigura stabilitatea și dezvoltarea pe termen lung.
De ce pleacă oamenii buni?
Angajații valoroși pot pleca chiar și atunci când sunt bine remunerați, dacă firma nu le oferă oportunități de dezvoltare, un climat de lucru plăcut, beneficii suplimentare și programe de recunoaștere.
În firme cu programe de recunoaștere a angajaților, ratele de retenție sunt mult mai mari: companiile cu astfel de programe au, în medie, cu aproximativ 31% mai puține plecări voluntare.
Într-o lume în care ritmul rapid și multitaskingul au devenit normalitate, recunoștința capătă o valoare din ce în ce mai mare.
Un angajat motivat adoptă viziunea, valorile și misiunea firmei din care face parte și este dispus să depună efort suplimentar pentru realizarea obiectivelor.
Recunoașterea constantă, nu doar ocazională, crește angajamentul: cei care sunt apreciați lunar sau mai des sunt semnificativ mai implicați și mai productivi.
În plus, recunoașterea creează o cultură organizațională sănătoasă: un mediu în care oamenii se simt văzuți, respectați, parte din echipă — îmbunătățește colaborarea, satisfacția și loialitatea. Aici apare rolul cadourilor corporate și al obiectelor promoționale, dar nu ca obligație de final de an, ci ca mijloc de a crea experiențe — nu complezență. Un cadou corporate pentru angajatul lunii sau la finalizarea unui proiect important devine astfel un semn concret de apreciere, aduce fericire pe chipurile celor care le primesc, le îmbunătățește starea de spirit și scoate la iveală tot ce e mai bun din ei. Mai mult, aceste gesturi întăresc legăturile dintre colegi, stimulează implicarea și contribuie la construirea unei culturi organizaționale bazate pe recunoaștere și respect reciproc.
De multe ori, un obiect ales cu grijă, personalizat, util, inspirat, devine simbolul mesajului: „Suntem recunoscători pentru eforturile și rezultatele tale din cadrul firmei.”
Iar atunci când colaborezi cu un partener cu experiență în domeniu, capabil să ofere produse creative, variate și adaptate fiecărei situații, tot procesul devine mult mai simplu și mult mai eficient.
Experiențe memorabile cu Today Advertising — când recunoștința devine strategie
Today Advertising nu oferă doar obiecte promoționale. Oferă posibilitatea ca fiecare „mulțumesc” să ajungă direct în inimile angajaților.
sursă foto: Today Advertising
De peste un deceniu, compania creează și personalizează o gamă foarte variată de produse, de la articole „wow” — premium, surprinzătoare, cu design modern — până la obiecte utile, elegante, potrivite pentru birou sau pentru activitățile de zi cu zi.
Ce poți oferi pentru ca oamenii să se simtă într-adevăr văzuți?
Cadouri corporate premium pentru momente cu adevărat speciale: aniversarea vechimii în companie, finalizarea unui proiect important, o performanță remarcabilă.
Obiecte promoționale utile, personalizate discret, care îi însoțesc în viața de zi cu zi: termosuri, agende, kituri de birou, accesorii tech.
Articole creative, neobișnuite, cu factor „wow”: seturi wellness, gadgeturi ingenioase, obiecte decorative cu mesaj personalizat.
Merch personalizat care întărește identitatea echipei: tricouri, hanorace, sacoșe, genți, produse textile de calitate.
Nu sunt cadouri „de sezon”, ci simboluri ale recunoștinței — oferite exact atunci când contează.
Ele trebuie oferite astfel încât să fie apreciate cu adevărat:
trebuie evitate mesajele standard;
obiect să fie atent ales,să se potrivească omului, nu doar brandului;
gestul să nu fie transformat într-o obligație formală.
Today Advertising este acel partener care pune în practică ideile, oferind cadouri pentru angajați care pot fi personalizate și adaptate fiecăruia, astfel încât să transmită că firma își cunoaște oamenii și îi apreciază.
Când recunoștința devine strategie, oamenii rămân. Și nu doar rămân — se implică, evoluează, creează, sunt loiali.
Concluzie
O companie care își tratează angajații cu respect și recunoștință nu doar păstrează oamenii buni — ci construiește o cultură organizațională sănătoasă.
Un „mulțumesc” spus la timp poate schimba relații, poate restabili încrederea, poate crește motivația. Iar atunci când este însoțit de un cadou, atent ales, își amplifică puterea.
Resursa umană este motorul oricărei afaceri.
Gesturile prin care arătăm că știm asta — fac diferența.
Călătoriile sunt pentru mine o sursă de bucurie și de descoperire a unor locuri noi, dar uneori bariera lingvistică poate transforma chiar cele mai frumoase experiențe în momente de frustrare. Anul acesta am vizitat deja patru orașe minunate: Budapesta, Milano, Vidin și Palma de Mallorca. Dintre toate, Budapesta a fost locul unde comunicarea a fost cea mai dificilă.
Image by Mohamed Hassan from Pixabay
Pe străzile pitorești ale capitalei ungare, aproape nimic nu era tradus în engleză, limba în care comunic mai ușor atunci când călătoresc. În restaurante, la tarabe sau în transportul public, foarte puțini oameni vorbeau engleza. Încercarea de a comanda un fel de mâncare tradițional sau de a afla traseul corect al autobuzului devenea un joc de mimă și gesturi, plin de confuzii. Este o vorbă amuzantă care mi s-a potrivit și mie în această călătorie: am vorbit maghiara de mă dureau mâinile. Însă în acele momente nu prea îți vine să zâmbești, deoarece frustrarea se instalează încet, timpul trece foarte repede și te trezești că îl irosești căutând niște informații pe care le-ai fi obținut în câteva clipe dacă știai limba sau aveai un traducător.
Aceste momente nu sunt neobișnuite doar în călătorii. În viața profesională sau în interacțiunile internaționale, un mesaj greșit, o expresie înțeleasă greșit sau întârzierea unui răspuns poate complica totul. Câte conversații importante s-or fi compromis din cauza acestor neînțelegeri?
Momentele frustrante care pot fi evitate
Îmi amintesc de o mică întâmplare hazlie dintr-un mic restaurant din Budapesta. Voiam să încerc gulyás-ul de la mama lui de acasă, dar chelnerul nu întelegea explicațiile,nici la mima nu excelam așa că am încercat să explic gestual: am arătat farfuria din poza prezentată în meniu. Timpul pe care l-am pierdut încercând să ne înțelegem ar fi putut fi folosit pentru a savura mâncarea, a explora orașul sau pur și simplu de a mă bucura de moment.
Image by Ray_Shrewsberry from Pixabay
Frustrarea nu era doar despre a nu putea comanda mâncarea dorită; era despre cum lipsa unei comunicări rapide și eficiente poate transforma o experiență plăcută într-una tensionată.
Pe drum spre hotel, m-am gândit la cât de mult ar fi simplificat totul Mobility – powered byRoboChat. Imediat, conversațiile ar fi curs natural: vocea mea în română, traducerea instantanee în maghiară și răspunsul localnicilor livrat imediat, fără confuzie.
Mobility, companionul digital pentru conversații clare
Mobility este mai mult decât un instrument folositor în călătorii, este viitorul comunicării: este un translator vocal 1-la-1 în timp real, conceput pentru a face comunicarea între oameni cât mai naturală. Indiferent dacă vrei să vorbești cu un localnic într-un oraș străin, să exersezi conversații într-o limbă nouă sau să comunici cu colegi și parteneri internaționali, acesta facilitează fiecare dialog.
Cât de ușor ar fi fost să-mi comand mâncarea dorită în restaurantul din Budapesta cu acest translator: „Aș dori să încerc gulyás-ul”, iar traducerea instantanee ar fi permis chelnerului să înțeleagă imediat ceea ce-mi doresc, iar eu aș fi primit răspunsul cu același ton natural, fără gesturi stângace sau explicații complicate.
Mai mult de atât, mobility suportă 77 de limbi și 133 de dialecte, oferă traducere instantanee cu acuratețe de peste 95% pentru conversațiile de zi cu zi și garantează confidențialitatea totală a discuțiilor. Este ușor de folosit: doar vorbești, iar instrumentul traduce imediat. Poate fi accesat de pe orice dispozitiv cu browser modern, astfel încât fiecare conversație devine simplă și plăcută.
Mi-ar fi fost de mare ajutor și în transportul public. În loc să caut pe hărți sau să încerc aplicații de traducere text, aș fi întrebat pur și simplu un localnic din autobuz: „La ce stație trebuie să cobor pentru a ajunge la Parlament?” Iar Mobility mi-ar fi redat răspunsul imediat, cu cea mai firească voce. Fără momente stânjenitoare, fără ore pierdute.
poză din arhiva personală
Ceea ce apreciez la Mobility este cât de mult îmbunătățește experiența: aduce claritate și naturalețe în conversațiile dintre oameni, transformând momentele complicate în interacțiuni simple și firești. Te simți mai relaxat și mai încrezător, știind că mesajul tău va fi înțeles corect.
Tehnologia face comunicarea mai naturală
Călătoriile mele prin orașe europene, dar nu numai, m-au învățat că barierele lingvistice nu trebuie să fie piedici. Timpul este cea mai prețioasă resursă, iar fiecare conversație pierdută sau neînțeleasă pot răpi magia unui loc care abia așteptă să fie descoperită.
Cu Mobility, această resursă este protejată. Conversațiile devin clare, naturale și eficiente. Te poți concentra pe ce contează: să explorezi, să înveți, să te conectezi cu oamenii din jur. Tehnologia nu înlocuiește interacțiunea umană; o facilitează.
Mă gândesc la viitoarele mele călătorii și la toate conversațiile internaționale din viața profesională: folosind Mobility, fiecare discuție poate fi simplă, rapidă și memorabilă. Este un companion digital care nu doar traduce, ci umanizează comunicarea, oferindu-ți libertatea de a te exprima și de a fi înțeles fără bariere.
Acest translator nu este util doar în călătorii; facilitează și comunicarea profesională, economisind timp și eliminând neînțelegerile. În business, fiecare minut contează, iar claritatea poate fi diferența dintre un „da” și un „mai vedem”. Fie că am nevoie să discut rapid cu un client, fie că trebuie să clarific un detaliu cu un furnizor străin, Mobility devine un translator vocal discret, dar eficient, care menține conversația cursivă, fără pauze, fără emoții.
În plus, atunci când nu pot vorbi sau când am nevoie să trimit un mesaj scris, funcția de traducere instantanee a textelor mă salvează. Redau în câteva secunde ceea ce vreau să transmit, fără să pierd timp căutând formulari sau expresii corecte. E liniștitor să știi că ceea ce scrii ajunge clar la celălalt capăt.
Data viitoare când voi călători sau voi avea o întâlnire internațională, totul va fi mult mai ușor, nu mă voi mai invârti în labirintul neînțelegerilor. Pentru că Mobility face ca interacțiunile să fie simple și fluide, astfel încât să mă concentrez pe ceea ce contează cu adevărat: oamenii și experiențele.
Într-o duminică obișnuită, după ce am făcut cumpărături, m-am hotărât să pregătesc un prânz simplu, rapid și delicios. La mine, însă, orice rețetă care implică un cuțit devine un episod din Survivorsau mai degrabă scenă dintr-un film horror — sunt, practic, un MasterChef în tăieturi și arsuri. Știam că un cuțit bine ascuțit, o suprafață umedă și un moment de neatenție pot transforma o activitate banală într-o situație neplăcută. Și, evident, s-a întâmplat.
Image by congerdesign from Pixabay
Tăietură accidentală în bucătărie
Într-o clipă, lama cuțitului a alunecat și vârful degetului arătător a simțit toată „iubirea” ei. Sunt autoironică și fac întotdeauna haz de necaz, este un fel de sistem propriu de autoapărare, așa că mi-am zis: oricum nu aveam nimic de arătat cu degetul ăsta. Însă în momentul în care sângele a început să curgă fără să se oprească, panica s-a instalat exact ca o pisică într-un culcuș cald. Sunt o fire fricoasă când vine vorba de răni și sânge — și chiar și o zgârietură mă poate face să intru în panică — așa că reacția mea a fost instantanee: teamă, apoi încercarea disperată de a menține controlul.
Am abandonat, pentru moment, bucătăria și m-am dus glonț la mica mea trusă de prim-ajutor. Acolo țin tot ce mi-ar putea salva pielea la propriu: plasturi, leucoplast, bandaj, vată, mănuși de latex, iod, apă oxigenată și alte mărunțișuri. Este foarte important să avem și acasă o trusă de prim ajutor, pentru că accidentele se pot întâmpla oriunde, nu numai într-un anume loc. Oricât de nesemnificativă ar părea o tăietură, dacă nu o îngrijești corect, poate deveni o problemă serioasă. Iar experiențele anterioare m-au învățat că doar consumabile medicale de calitate fac cu adevărat diferența.
Image by Alexa from Pixabay
Când o tăietură la deget devine scenă dintr-un film horror
Te-ai tăiat vreodată la deget? Ai observat cât de mult sânge poate curge dintr-o rană minusculă? Eu, cu fobia mea de medici, în cârdășie cu hazul de necaz m-am trezit imaginându-mi scenarii: cum îmi caut vârful degetului prin salată și cum explic medicului ce s-a întâmplat: ”Știți, domnul doctor, voiam să fac o salată și m-am gândit să adaug puțină carne și tot ce am avut la îndemână a fost degetul”. Adevărul este că inima mi se făcuse cât un purice, iar blatul din bucătărie părea un mic decor de film horror.
Am reușit totuși să nu leșin de frică, iar când sângerarea s-a mai domolit, am putut evalua rana: îmi tăiasem toate cele trei straturi ale pielii, nimic dramatic, dar suficient cât să-mi crească pulsul. Pe lângă usturimea pe care abia o suportam îmi făceam griji să nu mi se infecteze rana, de vindecare lentă și diconfortul la atingere. Acela fost momentul în care am realizat cât de importante sunt acele consumabile medicale esențiale pe care le găsești într-o trusă de prim-ajutor.
Un plasture ales greșit poate să nu adere, se poate umezi, se poate desprinde exact când ai mai mare nevoie de el. Un leucoplast slab calitativ poate irita pielea sau poate lăsa rana expusă. În astfel de situații, detaliile mici devin esențiale.
Trusa salvatoare și plasturele erou
Când degetul nu mai sângera ca o fântână arteziană scăpată de sub control, am început să respir mai liniștită. Am curățit și dezinfectat rana foarte bine, apoi am scos un plasture rezistent la apă din trusă, cu grija și dexteritatea unui neurochirurg, de parcă urma să fac o operație complicată și l-am aplicat pe degetul rănit. Calmul care mă cuprinsese nu se datora doar faptului că rana nu era gravă, ci și că folosisem consumabile medicale de calitate de la Medicale Shop, nu improvizații cumpărate din grabă.
Plasturele s-a lipit perfect, fără să se îndoaie sau să se dezlipească pe margini. Îmi plăcea că materialul din care este realizat era moale, flexibil, și nu-mi strângea pielea. Și pentru că voiam să fiu sigură că nu îl pierd printre felii de morcov, am folosit și puțin leucoplast pentru fixare. Leucoplastul de hârtie e preferatul meu: nu mă irită și nu mă trezesc cu urme lăsate de lipiciul în exces. Este genul de detaliu care îți dă senzația că ai control, chiar și într-un moment în care te-ai panicat înainte să clipești.
Mi-am aruncat o privire spre trusă — mică, simplă, dar atât de necesară. Aveam tot ce îmi trebuia: vată, pansament steril, apă oxigenată, plasturi în mai multe mărimi, leucoplast. Era un fel de univers al siguranței. Și m-am simțit recunoscătoare că am ales variante profesionale, nu cele care se dezlipesc după cinci minute sau care provoacă iritații și lasă urme de lipici.
M-am așezat pe scaun cu degetul meu înfășurat ca un bebeluș proaspăt îmbăiat și am privit bucătăria. Nimic nu se schimbase în jur, în afară de degetul meu — legumele și arma crimei erau tot pe blatul din bucătărie — însă am simțit o ușurare. Nu e nevoie de o dramă ca să ai grijă de tine, ci doar de câteva produse potrivite și de puțin calm.
Consumabile medicale de calitate: protecție fără stres acasă
Atunci mi-am amintit că produsele mele vin de la Medicale Shop, de unde comand de ani buni. Medicale-Shop.ro nu este doar un magazin online pentru oameni ca mine și ca tine, este și furnizor cu aproape două decenii de experiență în domeniu. Prin licitațiile câștigate în sistemul SEAP, deservește spitale, primării, centre de educație, centre sportive, chiar și servicii de ambulanță. Atunci și-a făcut apariția gândul următor: dacă instituții întregi se bazează pe aceste consumabile medicale, atunci cu atât mai mult e firesc să am și eu în casă produse pe care te poți baza când se întâmplă un mic acident.
Am revenit încet la gătit, dar cu altă energie. Parcă și legumele mă priveau cu respect. Și asta cred că este puterea consumabilelor medicale de calitate: nu fac zgomot, nu cer atenție, dar sunt acolo exact când ai nevoie. Te susțin în tăcere. Un plasture poate fi mic, dar uneori devine simbolul unei griji mari.
Când am terminat de pregătit prânzul, mi-am privit degetul care era încă înfășurat frumos și m-am surprins zâmbind. O tăietură banală a devenit o pauză de conștientizare: despre siguranță, despre calitate, despre cât de important e să ai la îndemână trusa potrivită.
Diminețile mele încep întotdeauna cu Uzzi în brațe la geam, un mic ritual zilnic. Când aerisesc camera adoră să-l iau în brațe și să-l țin pe pervaz să privească curtea, uneori și curtea vecinilor😂, cu ochii lui plini de curiozitate. Este un câine energic, jucăuș și răsfățat, care se bucură de timpul nostru împreună și de atenția pe care i-o acord. Dar, ca orice patruped, frumusețea și starea lui de bine nu apar de la sine. În îngrijirea unui animal, neatenția este inamicul care pândește în tăcere și atacă când prinde momentul: o blană încâlcită, o ureche care se înroșește, o unghie prea lungă sunt probleme mici care pot deveni rapid mari. Mulți stăpâni cred că groomingul profesional sau rutina de îngrijire sunt doar „mofturi”, ceva rezervat celor care vor să-și vadă patrupedul aranjat pentru poze, dar realitatea este complet diferită: îngrijirea regulată a blănii și vizitele la salonul de coafură canină sunt importante pentru sănătatea și fericirea animalului.
Eu cu Uzzi
Neglijarea micilor detalii de îngrijire
Am învățat pe pielea noastră cât de mult poate afecta confortul și sănătate lui Uzzi dacă neglijăm micile detalii de îngrijire. Într-o zi, Uzzi fugea prin curte și lătra la ciorile care zburau și, uneori, se oprea brusc și începea să plângă, apoi își relua activitatea. Primul gând a fost că i-a intrat ceva în lăbuță, însă nu avea nimic. Am mers la cabinet pentru control și am constatat că îl deranjau două unghiuțe de la piciorușele din față pe care le-am neglijat din neatenție. Dacă ignoram aceste detalii, problema se putea agrava: unghiile crescute prea mult se curbează, apasă pe pernute, afectează mersul și pot provoca dureri articulare, și chiar afecta coloana vertebrală. Îngrijirea responsabilă este importantă pentru starea emoțională a patrupedului: un câine care se simte confortabil și bine întreținut este mai relaxat, mai jucăuș și mai atent la stăpân.
Rutina de îngrijire
Pentru Uzzi, soluția a fost să transformăm îngrijirea într-un ritual plăcut și responsabil. Periajul regulat acasă este primul pas: blana lui este pieptănată pentru a îndepărta părul mort, pentru a preveni nodurile și a distribui uniform uleiurile naturale ale pielii. Uzzi adoră să fie periat, mai ales când e calm și relaxat. După periaj, ne jucăm de-a v-ați ascunselea prin casă sau în curte, aleargă și sare plin de energie, arătând cât de mult îi place timpul petrecut împreună. Fiica mea spune mereu că mai am puțin și-l fac să vorbească, deși noi deja comunicăm fără cuvinte.
Uzzi alergând în natură
Vizitele la Pet Cochet, un salon de coafură canină și felină, completează rutina. Aici, groomingul profesionist nu este doar despre cum arată blana lui Uzzi, ci despre sănătatea și confortul lui: periaj, baie cu șampoane potrivite tipului de blană, tuns adaptat sezonului (vara îi place să fie tuns mai des), verificarea urechilor și tăierea unghiilor. Groomerii profesioniști pot observa iritații, noduli sau paraziți, prevenind probleme mai mari, iar o colaborare între groomer și veterinar este o combinație câștigătoare. În plus, Uzzi se simte răsfățat și relaxat — vara stă nemișcat la baie, iarna e mai reticent, dar după fiecare sesiune pleacă fericit și încrezător.
Pentru Uzzi, răsfățul suprem e la „Lăbuțe Fericite”, salonul de frumusețe pentru animale unde a descoperit cât de plăcut poate fi groomingul profesional atunci când este făcut cu grijă și răbdare. Un câine relaxat înseamnă un câine fericit. Acolo îl văd cum dă din coadă înainte să intre, uită de frică și de stres, pentru că a învațat că îngrijirea este plăcută, nu doare, altfel frica și stresul dispare.
Beneficiile îngrijirii regulate și ale vizitelor la salon
Îngrijirea regulată a blănii are multiple beneficii: reduce mâncărimile, previne nodurile, protejează pielea și permite observarea timpurie a eventualelor probleme.
sursă foto: Pet Cochet
În plus, un salon de coafură canină / salon de coafură felină oferă mult mai mult decât un tuns:
întreținere profesională a blănii;
băi cu șampoane adaptate tipului de piele;
tăiere corectă a unghiilor;
curățare delicată a urechilor;
îngrijirea pernuțelor;
descurcarea blănii fără durere;
recomandări personalizate pentru acasă.
Acasă completăm ritualul:
periaj regulat (de 2–4 ori pe săptămână);
verificarea urechilor la 1–2 săptămâni;
verificarea pielii când îl spăl sau îl mângâi;
masaj blând după fiecare baie pentru relaxare;
ne jucăm și facem mișcare împreună.
Aceste momente întăresc relația om–animal: Uzzi se simte iubit și în siguranță, iar eu știu că fac tot ce pot pentru confortul și sănătatea lui.
Frumusețea nu doar se vede, se simte
Răsfățul din inimă, fie acasă, fie la Pet Cochet, nu este un moft. Groomingul și îngrijirea nu înseamnă doar coafură, ci și sănătate și confort. Este modul nostru de a le arăta iubirea și grija. Adevărata frumusețe a unui patruped vine din echilibrul între îngrijirea responsabilă, atenția constantă și momentele de joacă. Periajul, groomingul profesionist și timpul petrecut împreună creează animale fericite și stăpâni mulțumiți — iar Uzzi este dovada vie că grija făcută din inimă se simte în fiecare clipă.
sursă foto: Pet Cochet
Întrebări frecvente (Q&A)
Cât de des ar trebui să merg cu patrupedul la grooming?
Frecvența depinde de rasa câinelui sau a pisicii, de tipul de blană și de stilul de viață. În general, vizitele la salon se recomandă la fiecare 4–6 săptămâni, iar între ședințe, periajul regulat acasă ajută la menținerea sănătății blănii.
Pot să fac grooming acasă sau trebuie întotdeauna să merg la salon?
Rutina de îngrijire poate fi realizată acasă: periajul, îngrijirea unghiilor și verificarea urechilor. Totuși, groomingul profesional are un avantaj important: groomerii pot observa iritații, noduli sau paraziți pe care un stăpân i-ar putea rata.
Ce greșeli frecvente fac stăpânii când îngrijesc animalele acasă?
Cele mai comune greșeli sunt periajul prea agresiv, folosirea șampoanelor nepotrivite, ignorarea unghiilor și urechilor sau programarea rară a vizitelor la salon, ceea ce poate cauza disconfort sau probleme de sănătate.
Groomingul poate provoca stres animalului?
Da, mai ales dacă patrupedul nu este obișnuit sau a avut experiențe negative. Însă, groomerii profesioniști folosesc tehnici blânde, recompense într-o atmosferă calmă pentru a transforma experiența în una relaxantă și plăcută.
Ce produse de îngrijire sunt recomandate pentru câini și pisici?
Șampoanele și balsamurile trebuie alese în funcție de tipul de blană și sensibilitatea pielii. Există produse speciale pentru blană lungă, scurtă, sensibilă sau predispusă la alergii.
Cum se desfășoară o ședință de grooming la salonul Pet Cochet?
La Pet Cochet, fiecare ședință de grooming începe cu acomodarea animalului într-un mediu calm. Urmează periajul pentru descurcarea blănii și îndepărtarea părului mort, apoi baia cu șampoane speciale, adaptate tipului de blană. După uscare, se realizează tunsul, curățarea urechilor și tăierea unghiilor, totul cu răbdare și atenție pentru a transforma îngrijirea într-o experiență plăcută și relaxantă.
Concertul extraordinar „Poduri de Romanță” și cantata scenică „Unirea cea Mare” sunt incluse în programul Operei Române Craiova din luna noiembrie.
„Poduri de Romanță”, concert al Operei Române Craiova în colaborare cu Asociația Culturală „Cetatea Romanței” Târgoviște, va avea loc sâmbătă, 22 noiembrie 2025, de la ora 19.00, pe scena Filarmonicii Oltenia. Evenimentul este asociat Festivalului Național de Romanțe „Crizantema de aur” și se desfășoară sub patronajul Comisiei Naționale a României pentru UNESCO.
„Poduri de Romanță” este o invitație la o seară dedicată frumuseții romanței, locul de întâlnire al emoției și nostalgiei. Pe scena Filarmonicii Oltenia vor urca Alina Mavrodin Vasiliu și laureați ai Festivalului Național de Romanțe „Crizantema de aur”, acompaniați de Orchestra de cameră a Operei Române Craiova, condusă de maestrul Marius Hristescu. Programul concertului va cuprinde unele dintre cele mai frumoase romanțe, în interpretări sensibile și pline de pasiune oferite de mult îndrăgiții soliști: Alina Mavrodin Vasiliu, Alina Ichim – Trofeu 2025 Interpretare, Camelia Florescu – Trofeu 2025 Creație, Lorand Cristian – Trofeu 1989 Interpretare, Cristina Beldean Moșuțan – Premiul I, 2020, Alexandru Aghenie – Premiul al II-lea, 2025.
In memoriam Eugen Doga
Opera Română Craiova readuce pe scena Cercului Militar, sâmbătă, 29 noiembrie 2025, de la ora 20.00, cantata scenică „Unirea cea Mare” de Eugen Doga, pe versuri de Nicolae Dabija și Ion Deaconescu, o creație compusă special pentru opera craioveană, cu prilejul Centenarului Marii Uniri din 2018. Evenimentul are o încărcătură emoțională aparte, fiind dedicat memoriei compozitorului Eugen Doga, care s-a stins din viață în acest an.
Lucrarea celebrează prin muzică, poezie și emoție unul dintre cele mai importante momente ale istoriei naționale, într-o îmbinare armonioasă între solemnitate și sensibilitatea poetică a muzicii maestrului Doga.
Lucrarea va fi interpretată de artiștii Mariana Bulicanu (Moldova și Bucovina), Petrișor Efrem (Întreaga Românie), Cristian Fofucă (Transilvania), Ioan Toma (Țara Românească), Ioan Cherata (Mihai Viteazul), Dan Cornescu (Pan Halippa), Cosmin Vasilescu (Doru Popovici), Romulus Nicolae Cucu (Gheorghe Pop de Băsești), Adrian George Popescu (Vasile Goldiș), Robert Vladu (Iuliu Maniu), Gabriel Marciu (Miron Cristea), Laurențiu Nicu (Iuliu Hossu), alături de Orchestra, Corul și Baletul Operei Române Craiova, sub conducerea muzicală a maestrului Dumitru Cârciumaru.
Biletele pentru spectacolele Operei Române Craiova pot fi achiziționate online: https://iticket.ro/partner/orcsau la agenția Operei Române Craiova de la Sala Polivalentă (Bulevardul Ilie Balaci nr. 6), 0351.442.471, agentiadebilete@operacraiova.ro.
Mai multe informații la www.operacraiova.ro sau www.facebook.com/operacraiova
În era AI, conectivitatea tehnologică a crescut exponențial, în timp ce conectivitatea socială a suferit un declin; paradoxal, mulți oameni se simt mai singuri, mai neînțeleși și mai puțin ascultați. Cartea care ar trebui să nu lipsească din bibliotecile contemporane, este aceea care răspunde direct acestei contradicții. Propunerea mea de titlu este „Empatia în era AI” — o carte care va fi publicată de Editura NICULESCU care să combine cercetarea științifică recentă, relatările personale și instrumente practice pentru reconstrucția empatiei într-o eră digitală.
De ce avem nevoie de această carte
Povesteam acum ceva timp cum am asistat la o scenă care m-a marcat — bătrânica grăbită care a căzut aproape în mijlocul drumului și nimeni nu a reacționat, parca era invizibilă. Iar datele științifice confirmă aceată realitate îngrijorătoare: empatia nu e o trăsătură fixă, ea se poate dezvolta sau diminua în funcție de mediul social, tehnologic și cultural. O meta-analiză care a comparat cohorte de studenți americani între 1979–2009 arată scăderi substanțiale în două componente cheie ale empatiei: grija empatică a scăzut cu aproximativ 48%, iar adoptarea perspectivei altuia cu aproximativ 34% — un declin mediatizat la nivel de ~40% în termeni generali. Această tendință s-a accentuat după anul 2000, ceea ce ridică întrebarea: ce schimbări sociale și tehnologice au contribuit la acest recul?
Image by PublicDomainPictures from Pixabay
Empatia este prezentată ca antidot al narcisismului. Pentru a o dezvolta trebuie să ne îmbunătțim abilitatea de a asculta, pentru că atunci când suntem ascultați cu adevărat ne calmăm, ne dă acea siguranță că nu suntem singuri. De aceea mulți ajung să se confeseze Inteligenței Artificiale, deoarece oamenii nu mai au timp să-și asculte semenii, să empatizeze. O lume care se transformă: oameni care devin roboti și Ai care se umanizează, empatia se diminuează deoarece nu mai știm cum să ascultăm, în plus ascultarea este un exercițiu pentru memorie.
Empatia are multe beneficii: reduce stresul; ne ajută să construim relații sociale durabile și de calitate; să ne reglăm emoțiile; să comunicăm mai bine.
Cumva empatia ne modelează propria identitate.
Iar cercetările recente confirmă această schimbare de paradigmă: tot mai mulți oameni aleg să se destăinuie inteligenței artificiale tocmai pentru că ea „ascultă” fără să judece. Într-un studiu experimental realizat în 2024 de Tilburg University — Digital Confessions — participanții au oferit niveluri de confesiune similare atunci când vorbeau cu un chatbot sau cu o persoană reală, însă teama de a fi evaluați negativ era semnificativ mai mică în fața AI-ului. Cu alte cuvinte, oamenii tind să se simtă mai în siguranță emoțional în dialog cu o entitate care nu critică, nu întrerupe și nu grăbește conversația.
Analize realizate în perioada 2024–2025 pe platforme în care utilizatorii vorbesc frecvent cu agenți conversaționali — inclusiv servicii de tip companion precum Character.AI — arată același fenomen: cei care mențin discuții personale constante cu AI ajung să perceapă sistemul ca fiind „empatic”, în timp ce atașamentul față de el crește. În anumite situații, acest tipar poate veni și cu riscuri pentru bunăstarea psihologică: oamenii pot confunda disponibilitatea permanentă a AI-ului cu o formă reală de sprijin emoțional, ceea ce poate accentua singurătatea sau izolarea de relațiile umane autentice.
„Empatia în era AI” va fi structurată în trei părți, fiecare menită să explice, să convingă și să ofere instrumente practice pentru dezvoltarea empatiei, bazate pe date verificabile și exemple reale.
Va fi o sinteză clară și accesibilă a realității contemporane: scăderea empatiei în rândul tinerilor, singurătatea post-pandemie, și modul în care oamenii folosesc chatboți sau agenți conversaționali pentru sprijin emoțional. Capitolul va arăta cum aceste fenomene afectează relațiile umane, va explica impactul lipsei empatiei asupra sănătății psihice și sociale și va oferi cititorului cifre și exemple care să ilustreze clar pericolul unei lumi fără empatie.
Va analiza cum mediul social, tehnologic și cultural influențează felul în care se manifestă empatia. De la supraîncărcarea informațională și multitasking, la comunicarea digitală superficială și efectul anonimatului, cititorul va înțelege cum acești factori reduc capacitatea de a asculta și calitatea relațiilor dintre oameni. De asemenea, va explica cum interacțiunea cu AI poate crea o falsa senzația de empatie și ce riscuri comportă acest pattern pentru bunăstarea emoțională.
Iar ultima parte va fi un fel de caiet de exerciții. Fără a folosi jargon științific complicat, cititorul va găsi exerciții pentru îmbunătățirea ascultării active, de a vedea lucrurile din perspectiva celuilalt și reglarea emoțiilor, recomandări pentru reducerea consumului pasiv de social media și sugestii pentru a construi relații durabile. Capitolul va include, de asemenea, strategii pentru interacțiunea cu AI în mod responsabil — când și cum să folosim tehnologia fără a ne înlocui conexiunile umane — și idei pentru profesori, părinți și specialiști care vor să cultive empatia în comunitățile lor.
Image by Mohamed Hassan from Pixabay
Ce aduce nou această carte
Deși există cărți despre empatie, propunerea aceasta este distinctă prin:
Actualitatea datelor: va include studii și statistici din 2011–2025 privind declinul empatiei și schimbările comportamentale legate de AI.
Focalizarea asupra intersecției empatie–tehnologie: foarte puține volume tratează cum AI modifică dinamica confesiunilor și sprijinului emoțional.
Instrumente practice validate: nu doar teorie, ci exerciții care pot fi folosite în cadrul lecțiilor școlare, programelor de instruire în spitale sau companii și în viața de zi cu zi, pentru a dezvolta empatia acasă sau la serviciu.
Context românesc: pe lângă studii internaționale, cartea prezintă date și exemple din România, din sănătate și educație, astfel încât recomandările să fie aplicabile și potrivite contextului nostru cultural și social.
De ce ar trebui citită
Pentru că empatia e o competență socială pe care o putem regăsi și reantrena: profesori, părinți, cadre medicale, manageri, dezvoltatori de produs și cititorii obișnuiți au nevoie de ghiduri practice, fundamentate științific, care să îi ajute să navigheze relațiile din era digitală. Cartea propusă oferă exact acea punte: date verificabile, diagnostic clar și pași concreți.
Croes, E. A. J., Antheunis, M. L., van der Lee, C., & de Wit, J. M. S. (2024). Digital Confessions: The Willingness to Disclose Intimate Information to a Chatbot. Tilburg University. https://academic.oup.com/iwc/article/36/5/279/7692197
Continui provocarea #100TinyTreasures cu încă patru mini-picturi, mai degrabă mâzgăleli, dar atât s-a putut la momentul respectiv. Până în februarie, cand se termina provocarea, poate reușesc să fac ceva mai frumos. Ultima fila e o încercare de art journal.
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)