Veverița din conuri – Proiect DIY pentru toți

 Veveriţa de Grigore Vieru

Veveriţa a visat

Hop, hop, hop!

Că pe stele a zburat,

Hop, hop, hop!

 

Că zbura din stea în stea,

Hop, hop, hop!

Şi alune nu găsea

Hop, hop, hop!

 

Tot sărind aşa c-un coş,

Vai, vai, vai!

A căzut din cetini jos,

Vai, vai, vai!

Tema #23 a Provocărilor verzi se numește Chip și Dale și respectând cei 3R și 1O (Redu-Refolosește-Reciclează și Original) trebuia să creăm unul sau ambele personaje. Eu am creat doar una dintre veverițele vesele. Ca o paranteză, acum, în timp ce scriu am realizat că am uitat de dințișorii veveriței, dar mi-am strâns uneltele deja, data viitoare îi voi lipi doi dințișori din carton alb.

Ce am folosit? Două conuri, unul întreg și unul tăiat pe jumătate, două ghinde, două coji de fistic (urechile), doi ochișori, o crenguță de gutui (pentru mâini și picioare), o mărgea neagră pentru năsuc. Pentru gât am folosit o agrafă de birou (o bucată din ea), pentru că am vrut să fie mobil. Iar la gât i-am pus mărgele și cam atât. Pentru lipit am folosit silicon la cald.

Nu am reușit să finalizez tema la timp. Totuși, când a fost publicată, aveam deja o idee despre cum urma să arate veverița mea. De aceea, am cules mai multe ghinde când am fost în vizită în Valea Merilor. Astăzi, după ce l-am plimbat puțin pe Uzzi (afară este așa de cald parcă vine primăvara), m-am pus pe treabă imediat ce am ajuns acasă.

Reciclarea este un pas esențial în lupta pentru un mediu mai curat. Fiecare obiect pe care îl reutilizăm înseamnă mai puține resurse consumate și mai puține deșeuri în natură. Creativitatea noastră poate avea un impact pozitiv asupra planetei, arătând că reducerea consumului și reutilizarea resurselor pot fi distractive. Cu pași mici și proiecte simple, putem face lumea mai frumoasă și mai curată!
Sper că îți place veverița mea!

Pe curând!💝

Povestea Anului 2024: Călătorii, Provocări și Mici Realizări

 Timpul, parcă din ce în ce mai neprietenos, mi-a oferit un moment să îți arăt ce am creat din materialele pe care le-am descoperit în pliculețele Adventului Exploratorului Creativ. Mi-au rămas ultimele trei plicuri nedeschise, iar din cele deschise nu am reușit să folosesc cei doi ochișori și clopoțelul (pe care l-am și pierdut, sper să-l găsesc).

Inițial, am zis să continui cu decorul pe care deja îl începusem, însă părea prea îngrămădit, așa că am regândit totul și imediat vei vedea rezultatul.

Din pufuleți am făcut o ființă dintr-o altă galaxie, am fost inspirată de candidații la președinția România. Tot din pufuleți am făcut și cadoul de sub brăduț, care am vrut să fie o ciocolățică. Din cutiuța de medicamente și hârtia maronie  am făcut o căsuță.

Din bucățica de fetru și o dischetă demachiantă lipite pe un bețișor de lemn am făcut o acadea, apoi am făcut un copilaș care să cânte colinde lângă brad, din dischetă demachiantă, o bucățică de bețișor de lemn și banda decorativă bej (tot din această bandă am făcut și funda pusă în brăduț). Dintr-o altă dischetă demachiantă am făcut o brioșă pe care am pus-o sub brad. Așa e în Țara Dulciurilor!😊

Din CD am făcut potecuțe. Toate materialele folosite sunt materiale reciclate sau rămase de la ediția trecută a AEC. Brăduțul până la urmă l-am colorat cu acrilice! Nu am reușit să colorez toate cartoanele cu brăduți din plicuri, dar sper să recuperez.

Aproape uitasem, din hârtia creponată i-am făcut ființei superioare venită din altă Galaxie o sorcovă. Ochelarii (ochii) sunt din pioneze, pălăria și fustița din ambalaj de bomboane.

Și pentru că mai e puțin până la finalul anului am zis să fac un mic bilanț.

Privind în urmă, 2024 a fost un an plin de momente frumoase, descoperiri și realizări care mi-au adus bucurie și satisfacție. A fost anul în care am pășit pe străzile Romei și ale Bruxelles-ului, două capitale europene care mi-au rămas în suflet prin farmecul lor aparte. Fiecare cu farmecul său distinct, cu străzi încărcate de istorie și cafenele primitoare. Călătoriile acestea mi-au oferit un respiro binemeritat și ocazia de a descoperi istoria și cultura unor orașe europene.

Două orașe, două povești, o singură călătorie prin timp și cultură. Roma și Bruxelles – locuri care m-au inspirat și mi-au lăsat amintiri de neuitat.

Am redescoperit farmecul orașelor  Târgu Jiu și București și am avut parte de experiențe inedite în cadrul vizitelor organizate cu ASBO. Am vizitat Arhi Design, Aroma Land și hubul terapeutic din Valea Merilor, unde am găsit o oază de liniște și creativitate, iar baia terapeutică de sunete oferită de Irina Gruia a fost un moment de reconectare.

Deși timpul pentru lectură a fost mai limitat anul acesta, cele nouă cărți pe care le-am citit au fost o sursă de inspirație și reflecție. În plan cultural, am participat la evenimente care m-au inspirat și m-au încărcat cu energie pozitivă: lansarea de carte ”Frumoasă era Sena pe sub florile mele'”de Adrian Cioroianu, seri de operă emoționante precum Madama Butterfly, Don Giovanni, Suflet de Romanță, Văduva Veselă și Magia Crăciunului la Operă. 

Premierele de filme românești m-au adus mai aproape de cinematografia autohtonă, iar la degustările de vin am învățat mereu câte ceva nou despre această licoare, iar vizita la Crama Vânju Mare mi-a oferit o experiență autentică și savuroasă.

Am spus prezent la cea de-a treia ediție a festivalului IntenCity, o explozie de energie și muzică, dar și la festivalul de jazz care mi-a amintit cât de mult îmi place să mă las purtată de ritmuri live ale acestui gen. Am fost la evenimentele ”Craiova capitală gastronomică Est-Europeană” și Festivalul Wine Tonic care mi-au adus acea bucurie simplă de a savura băuturi fine și preparate culinare autentice, specifice țărilor participante la eveniment.

Am făcut un curs de prim ajutor, și am acceptat provocarea de a învăța o limba străină nouă, adică limba poloneză. Alături de colegii mei de curs, am sărbătorit Crăciunul Polonez, o experiență caldă, plină de tradiții noi.

Printre picături, între serviciu, evenimente și alte task-uri,  am continuat să creez obiecte handmade, să răspund provocărilor lansate de prietenele mele bloggerițe și să adaug un strop de creativitate fiecărui moment.

Un aspect important al acestui an a fost implicarea mea în competiția SuperBlog. În primăvară am obținut locul 13, iar în această toamnă am urcat pe locul 5, reușind să câștig și un premiu - locul 2 la proba Editurii NICULESCU: AI în viitorul literaturii: creator sau colaborator? – o realizare care mi-a adus o mare bucurie și încredere în mine.

Această călătorie a fost mai frumoasă datorită oamenilor pe care i-am cunoscut – minunați, pasionați de ceea ce fac și plini de energie pozitivă. Sunt recunoscătoare pentru momentele și lecțiile valoroase pe care le-am învățat de la ei și care au contribuit la dezvoltarea mea!

Îți doresc un Crăciun de poveste, plin de lumină, căldură și zâmbete. Să te găsească în mijlocul celor dragi, ferit de relele acestei lumi, iar vestea minunată a nașterii Mîntuitorului să îți încălzească sufletul și să îți aducă lumină în privire. Iar anul ce vine să-ți aducă liniște, sănătate și împliniri! 🎄✨

DEŞTEAPTĂ-TE ROMÂNE!

 Tema numărul 1 de la AEC se numește Tricolorul. În plicul dedicat acestei zile am găsit un card cu un brăduț și trei fâșii de hârtie în culorile tricolorului.

Am colorat brăduțul iar în colțul din stânga-sus am lipit, din fâșiile de hârtie, tricolorul. Apoi din ce mi-a mai rămas am realizat o floare tricolor.

Și cum floarea avea nevoie de cineva care să o dăruiască, am improvizat rapid un omuleț dintr-un dop de plută și câteva ghinde. Am ales să încerc ceva diferit de clasicul steag și să creez această mică ”scenă”: un omuleț care oferă o floare tricolor. Mi s-a părut un mod original de a exprima tema zilei.

Un omuleț cu o floare tricolor poate părea un gest simplu, dar simbolizează respectul pentru valorile care ne definesc ca popor. În vremuri în care alegerile noastre modelează viitorul țării, să ne amintim de imnul nostru, Deșteaptă-te, române!, și de mesajul său puternic – un îndemn la unitate, demnitate și curaj.Să-l recitim și să ne lăsăm inspirați de mesajul său.

„DEŞTEAPTĂ-TE ROMÂNE!"
     
      Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
      În care te-adânciră barbarii de tirani!
      Acum ori niciodată, croieşte-ţi altă soarte,
      La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani.

      Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume
      Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
      Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
      Triumfător în lupte, un nume de Traian! 

      Înalţă-ţi lata frunte şi caută-n giur de tine,
      Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;
      Un glas ei mai aşteaptă şi sar ca lupi în stâne,
      Bătrâni, bărbaţi, juni, tineri, din munţi şi din câmpii!

      Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine,
      Româna naţiune, ai voştri strănepoţi,
      Cu braţele armate, cu focul vostru-n vine,
      „Viaţa-n libertate ori moarte!" strigă toţi.

      Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate
      Şi oarba neunire la Milcov şi Carpaţi!
      Dar noi, pătrunşi la suflet de sfânta libertate,
      Jurăm că vom da mâna, să fim pururea fraţi!

      O mamă văduvită de la Mihai cel Mare
      Pretinde de la fii-şi azi mână d-ajutori,
      Şi blastămă cu lacrămi în ochi pe orişicare,
      În astfel de pericul s-ar face vânzători!

      De fulgere să piară, de trăsnet şi pucioasă,
      Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
      Când patria sau mama, cu inima duioasă,
      Va cere ca să trecem prin sabie şi foc!

      N-ajunse iataganul barbarei semilune,
      A cărui plăgi fatale şi azi le mai simţim;
      Acum se vâră cnuta în vetrele străbune,
      Dar martor ne e Domnul că vii nu o primim!

      N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie,
      Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm;
      Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie,
      Să ne răpească limba, dar morţi numai o dăm!

      Români din patru unghiuri, acum ori niciodată
      Uniţi-vă în cuget, uniţi-vă-n simţiri!
      Strigaţi în lumea largă că Dunărea-i furată
      Prin intrigă şi silă, viclene uneltiri!

      Preoţi, cu crucea-n frunte căci oastea e creştină,
      Deviza-i libertate şi scopul ei preasfânt.
      Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
      Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost'pământ!

**Versurile imnului naţional aparţin lui Andrei Mureşanu (1816-1863).

La Mulți Ani!⚐

Set de suporturi pentru servirea mesei croșetat

 Inspirată de setul croșetat de Daniela m-am hotărât să-mi croșetez propriul set de suporturi pentru servirea mesei. Eu am ales un model mai simplu care sper să fie practic.

Vreau sa fac un set format din șase suporturi pentru farfurii, pahare și tacâmuri. Am reușit să finalizat sâmbătă doar un suport pentru farfurie, iar suportul pentru pahar este aproape gata, deoarece a trebuit să plec la Wine Tonic Festival. Încă nu am o idee clară despre cum va arăta suportul pentru tacâmuri, dar până termin cele cinci piese pentru farfurii și cele cinci pentru pahar îmi va veni inspirația.

Acum vreau să-ți arăt cum a ieșit suportul pentru farfurie. Am folosit ață bej, cred că este lână, de la un fost pulover și ață lila luată din second hand.

Am început cu inelul magic și 12 piciorușe duble și am continuat să cresc până am ajuns la diametrul dorit, apoi am început să croșetez buclele de pe margini cu ața lila.

Apoi am început și suportul pentru pahar în același mod cum am croșetat suportul pentru farfurie.

Cam atât pentru azi! Dacă ai vreo idee pentru suportul meu de tacâmuri, o aștept cu interes.

Sper că-ți plac suporturile mele! 

Pe curând!💝

În pădurea cu alune...

Aveau casă două vulpi

Vine Bufnițel și spune:
Vreau și eu să stau aici!

Iată vine și-un cățel

Cu blăniță aurie,

Care vrea să fie adoptat

De prietenii din pădure!

Peste dealuri, printre flori,

Se ivește un cerb măreț

Coarne lungi și galbene,

Blând, încet șoptește:

Pot să stau și eu aici?

Bine, cerbul era pe schiuri, așteaptă iarna,dar am încercat să fac o poezioară care să aibă cât de cât rimă.

Duminică a fost o zi cu totul specială, dedicată creației și bucuriei! Am sărbătorit ziua lui Uzzi, cățelul meu iubit și năzdrăvan, care a împlinit cinci anișori! 🥳 I-am cumpărat tortuleț special pentru căței și niște gustări cu merișoare, ne-am plimbat prin natură, bucurându-ne de soare, apoi ne-am retras în casă, unde eu m-am apucat să fac cerbul pentru tema #21 a Provocărilor verzi - Profesor spirit al pădurii - Cerbul.

Înainte de a povesti cum am realizat cerbul, vreau să-ți povestesc ce năzbâtie a făcut Uzzi de ziua lui. Într-un moment de relaxare, întinși pe iarbă la soare, de nicăieri apare o vulpe, de două ori mai mare decât Uzzi. Micuțul meu o zărește și o ia la fugă după ea, eu după ei strigând la Uzzi, care mă ignora total. Bineînțeles, că nu am putut ține pasul cu ei și au intrat în pădurice, și m-am panicat. Pentru că la capătul ei este calea ferată și îmi era teamă să nu apară vreun tren, dar îmi era frică să nu-l muște vulpea, că ele transmit o mulțime de boli. Doamne, ce filme mi-am făcut până l-am recuperat pe viteaz!😂😂

Pentru a realiza cerbul am folosit următoarele materiale:

- două dopuri de plută;

- o bucățică de sârmă plușată galbenă;

- două bețișoare de lemn de la cafea;

- 4 tubulețe de hârtie;

- 4 mărgele de la numărătoare (2 galbene, 2 albastre - atât ama vut!);

- o mărgică roșie pentru nas și una maronie pentru codiță;

- o ”căciulică” de ghindă;

- doi ochișori (inițial am vrut să-i fac din ambalajele pastilelor, dar nu am reușit!);

- două steluțe;

- bandă argintie ornamentală pentru fular;

- o bucățică de sârmă argintie (coada) și pentru gât am folosit sârma de la vinul spumant;

- o bucățică de hârtie de împachetat cadouri pentru trup și silicon la cald pentru lipit.

Nu am măsurat tubulețele de hârtie și unele au fost mari, unele mici, în felul acesta Cerbul pare că alunecă si are skiurile în aer, cu toate acestea are o foarte bună stabilitate, stă fără probleme în picioare.

AM încercat să surprind în poze acest lucru, dar nu mi-a reușit. Prima dată am creat capul, apoi trupul, picioarele și asta a fost tot!

Fie că-l folosești ca ornament de iarnă sau pur și simplu ca un proiect de weekend creativ, acest cerb aduce un zâmbet pe chipul oricui.

Așa că nu ezita să încerci și tu! 

Ce părere ai despre cerbul meu? 

Ce mai poți face din dopurile de plută:

- un cățel și-o ciupercuță: http://www.mihaelatoila.ro/2024/10/kintsugi-internationalrepairday.html;

- o sticlă de vin: http://www.mihaelatoila.ro/2024/08/din-ce-poti-crea-o-sticla-de-vin-dar.html;

- un tablou: http://www.mihaelatoila.ro/2024/08/un-prieten-bun-este-ca-vinul.html;

- Mini oameni😅: http://www.mihaelatoila.ro/2023/12/finalizare-provocari-adventul.html;

- decor verde: http://www.mihaelatoila.ro/2024/08/ilinca-si-coltul-ei-de-natura.html.

Pe curând!💝

Kintsugi #InternationalRepairDay

 În secolul al XV-lea, un demnitar japonez a spart din greșeală bolul de ceai din porțelan. După ce a trimis obiectul la reparat, a fost nemulțumit de restaurarea realizată cu cleme de metal. Așa că s-a întors la meșteșugarii săi, care au decis să lipească piesele folosind o rășină aurie. Această metodă nu doar că a reparat bolul, dar a și transformat defectele sale în ceva frumos.

Această tehnică de restaurare se numește Kintsugi, iar filosofia din spatele ei poate schimba modul în care percepem obiectele și, implicit, pe noi înșine.

sursa: pixabay

Kintsugi este o formă de artă tradițională japoneză care se concentrează pe repararea obiectelor din ceramică, mai ales a bolurilor de ceai, prin utilizarea unui adeziv special și a pulberii de aur, argint sau bronz. Această tehnică nu doar că reunește piesele sparte, dar le oferă și un aspect distinctiv, evidențiind frumusețea imperfecțiunii.

Prin Kintsugi, defectele și ”cicatricile” devin parte din povestea obiectului, nu doar semne ale distrugerii sale. Fiecare crăpătură sau fisură devine un detaliu unic, reflectând trecutul și transformările prin care a trecut obiectul.

În societatea modernă, în care este promovat consumerismul și cultura de „aruncare”, Kintsugi ne învață să apreciem lucrurile care au o poveste, iar atunci când se strică, să le reparăm. Iată câteva lecții valoroase pe care le putem învăța de la această artă:

Kintsugi ne încurajează să vedem frumusețea în imperfecțiuni și să le acceptăm, în fond perfecțiunea nu există. La fel cum o fisură aurită adaugă valoare unei piese de ceramică, imperfecțiunile noastre sunt parte din noi și ne fac unici.

În loc să aruncăm obiectele sparte sau deteriorate, Kintsugi ne invită să le reparăm. Această abordare nu doar că ne ajută să economisim resurse, dar contribuie și la o viață mai sustenabilă.

Fiecare obiect reparat prin Kintsugi își spune povestea prin cicatricile sale, iar acestea îl fac și mai valoros. La fel, fiecare experiență pe care o avem, chiar și cele mai dificile, contribuie la povestea noastră personală.

De #InternationalRepairDay, te încurajez să îmbrățișezi filosofia Kintsugi.Caută lucruri pe care le-ai putea repara acasă. Poate fi vorba despre o vază, un taburet sau chiar haine. Folosește tehnici de restaurare sau pur și simplu lipește-le cu creativitate. Dacă repari ceva, împărtășește povestea acelui obiect cu prietenii sau familia. Vorbește despre cum a fost deteriorat și cum a fost adus din nou la viață. Fii un ambasador al reparării și sustenabilității. Vorbește despre importanța de a repara, nu de a arunca, și despre cum putem contribui la un viitor mai verde.

Pentru mai multe informații despre arta reparării, poți vizita site-ul throwaway-history.eu.

Kintsugi nu este doar o tehnică de restaurare, ci o filozofie de viață care ne învață să apreciem imperfecțiunea și să valorificăm fiecare experiență. 

De #InternationalRepairDay am vrut să transform niște haine, dar nu a fost să fie, așa că am reciclat creativ. Se pune, nu? 

Am luat o jumătate de coajă de ou, trei dopuri de plută de la sticlele de vin, un bețișor de lemn de la cafea, cinci suruburi, o bucățică de sârmă (această bucățică de sârmă ținea cablurile unui aparat electrocasnic achiziționat), culori acrilice, lipici, puțină hârtie și cam atât! 

Ce a ieșit? Dacă ai puțină răbdare, vei afla imediat. Am creat două ”obiecte” pentru Provocările Verzi #18 - Plantație de ciupercuțe magice și  #20- Cățelușul adoptat.

Un dop de plută, o jumătate de coajă de ou și culori sunt ingredientele necesare pentru a crea o ciupercuță magică.

Restul ”ingredientelor” rămase le-m mixat bine bine și a ieșit un cățeluș, pe care Uzzi imediat l-a adoptat. Am prins dopul de plută care reprezintă capul cățelului cu o sârmă de la vinul spumant de celălalt dop de plută care reprezintă trupul cățelului. Capul se rotește, nu este fix! Apoi patru din cele cinci șuruburi le-am folosit pentru opiciorușe, iar unul l-am folosit pentru năsuc. 

Urechile le-am făcut din bețișorul de lemn, iar la gât i-am făcut o eșarfă dintr-o bucățică de hârtie de împachetat cadouri! Ah, și codița? Este realizată din sârmuliță, această sârmuliță am folosit-o pentru a face închizătoarea gentuței lui Ariel!

Cam atât pentru astăzi! Sper că îți plac personajele pe care le-am realizat! Exact cum Kintsugi ne arată că fiecare fisură aurită adaugă valoare unui obiect, și eu am transformat niște materiale simple într-o ciupercuță magică și un cățeluș drăguț.

De #InternationalRepairDay să ne inspirăm din arta Kintsugi și să începem să reparăm și să reutilizăm, fie că este vorba de lucruri mărunte sau de proiecte mai ambițioase. Reparând și reinventând, putem oferi un nou sens lucrurilor și contribui la un viitor mai sustenabil.

Pe curând!🐶🍄

Reciclare creativă: Profesor Vulpe!

Astăzi, am decis să iau o pauză și să mă relaxez puțin. În cadrul proiectului Provocări verzi, l-am creat pe profesorul Vulpe, o creație mult mai rapidă și simplă decât ce aveam inițial în minte. Voi povesti în curând și despre vizita la o altă fabrică din Craiova, parte din proiectul Fabricat la Craiova, pe care am vizitat-o duminică. Dar, până atunci, hai să facem cunoștință cu ProfesorVulpe!

Planul meu era să fac niște decorațiuni pentru art journal, inspirată de tutoriale văzute pe Facebook. Dar, surpriză! Din câteva frunze adunate din curte, a prins viață... profesorul Vulpe!

Profesorul Vulpe a fost rezultatul unui proiect spontan, dar distractiv. Am folosit materiale accesibile oricui, lucruri pe care le ai deja acasă:

Două frunze (le-am cules din curte);

O bucată de carton (eu am reciclat ambalajul unei perechi de dresuri);

Lipici;

Creion și marker;

Foarfecă;

Hârtie albă și roșie pentru detalii.

Poți să îți personalizezi personajul după bunul plac și să experimentezi culori și forme. Creativitatea nu are limite!

Am fost atât de mulțumită de prima vulpiță, încât am creat alta. De data aceasta, am adăugat câteva detalii noi și am ales să o laminez. Laminarea a scos în evidență nervurile frunzei, creând un efect vizual impresionant. Chiar dacă gelul roșu s-a întins puțin, am fost încântată de rezultat – micile imperfecțiuni fac vulpița mai interesantă și unică.

Pentru a crea cea de-a doua Vulpe am folosit: două frunze, un pix cu gel roșu, un marker gri și stikere.

Am încercat să surprind în poze detaliile frunzelor scoase în evidență prin laminare, însă nu sunt sigură cât de bine am reușit. În schimb, am reușit să evidențiez imperfecțiunile desenului – se pare că am stofă de Picasso.😂

Am descoperit că, pentru a doua vulpiță, aracetul a funcționat mult mai bine pentru lipirea frunzelor decât siliconul la cald, pe care l-am folosit la prima. Siliconul a creat mici cute când am încercat să laminez prima vulpiță, dar chiar și așa, acel mic defect i-a dat o notă aparte, făcând-o specială.

Creația personajelor din frunze a fost o experiență relaxantă. Dacă și tu vrei să îți încerci îndemânarea, nu ezita să te joci cu forme, texturi și culori. Natura îți oferă o mulțime de materiale gratuite și eco-friendly pentru a-ți pune creativitatea la încercare!

 Am ales să laminez creațiile mele din frunze pentru un aspect mai durabil și detalii accentuate.

Pe curând!🦊

Două țestoase, o prietenie

Într-o pădure plină de mistere, unde razele soarelui pătrundeau jucăuș printre frunzele verzi, trăiau doi prieteni buni: Tilly și Timo, care într-o zi se certau pe o temă importantă: cine este mai înțelept, ele sau restul animalelor din pădure?

„Noi, țestoasele, suntem cele mai înțelepte ființe din această pădure!”, spuse Tilly cu un aer de superioritate. „Ne mișcăm încet, ne protejăm cu carapacea noastră și trăim ani mulți, pentru că avem răbdare și știm când să ne retragem.”

Timo dădu din cap aprobator, dar adăugă: „Așa este, dar asta nu înseamnă că suntem mai înțelepte decât celelalte animale. Înțelepciunea vine din adaptabilitate și capacitatea de a învăța din greșeli.”

În timp ce se contraziceau, au observat o bufniță înțeleaptă care stătea pe o crenguță, ascultându-le conversația. Curioase, țestoasele au hotărât să o întrebe ce părere are.

„Bufniță, tu care vezi totul de sus, spune-ne, cine este cel mai înțelept animal din această pădure?” întrebă Tilly.

Bufnița își roti privirea blândă spre ele și le răspunse: „Înțelepciunea nu stă doar în a trăi mult sau în a te mișca încet, ci în a înțelege că fiecare ființă are un loc și un rol în lume. Tu, Tilly, ești înțeleaptă pentru că știi să te retragi atunci când trebuie. Tu, Timo, ești înțelept pentru că înțelegi că a învăța din greșeli te face mai puternic. Dar adevărata înțelepciune vine din respectul față de diferențele dintre noi.”

Țestoasele se priviră una pe cealaltă și zâmbiră. Își dădură seama că, deși sunt diferite, amândouă sunt înțelepte în felul lor.

„Cred că ai dreptate, bufnițo”, spuse Timo. „Fiecare animal are ceva de învățat de la celelalte.”

De atunci, țestoasele nu s-au mai certat pe tema înțelepciunii, ci au învățat să-și respecte calitățile unice, înțelegând că adevărata înțelepciune este să te cunoști pe tine însuți și să apreciezi darurile fiecăruia.

Sper că ți-a plăcut povestea mea ! Acum să-ți prezint personajele:

Timo este o țestoasă primită cadou de la Rux, o prietenă dragă, iar Tilly este croșetată de mine.

Am cumpărat de pe Temu un kit croșetat-Turtle, are tot ce trebuie pentru a croșeta o broscuță țestoasă: ochișori, umplutură, ață, croșetă (nr. 3 și nr. 4), marcatori de rând, ac de cusut de plastic. Are tutorial tipărit, dar există și tutorial video pe youtube, il voi lăsa mai jos, în cazul în care vrei să încerci și tu să faci o broscuță.

Kitul a costat 13,82 lei. Am mai comandat un kit de croșetat, tot o țestoasă, dar verde de data aceasta. 

Închei cu un gând: fiecare dintre noi are propriile trăsături și talente unice, care ne fac speciali. Așa cum Tilly și Timo au învățat să aprecieze diferențele dintre ele, te încurajez și pe tine să îți recunoști și să îți valorizezi calitățile personale. Fiecare dintre noi contribuie la frumusețea lumii în felul nostru!

Pe curând!🐢

***pozele sunt din arhiva personală

Melci, scoici, roze, crengi

 Dacă nu ți-ai dat seama deja de unde m-am inspirat pentru titlul acestui articol, îți dau un indiciu:

”Luai acul, pusei ața,

Melci, scoici, raci, craci,

Luai acul, pusei ața,

Melci, scoici, raci, craci,”

Bun! Acum că ai idee (sau nu!?) de unde vine titlul, până la finalul articolul vei afla. Dar să trecem mai departe: Te întrebi despre ce este vorba? Ei bine, este vorba despre un ornament handmade realizat din melci, scoici, trandafiri, crengi și sfoară.

Am adunat foarte multe scoici în mini-vacanța oferită de sponsorii SuperBlog pe Litoralul Românesc, iar acum a venit momentul să le folosesc într-un proiect creativ.

Inițial am vrut să fac un ornament din scoici pentru vânt, văzusem  în Jumbo și mi-a rămas gândul la acel ornament, poate dacă era mai ieftin cumpăram, dar așa mi-am creat chiar eu unul. O să vezi de ce zic inițial, pentru că i-am găsit un alt loc.

Am folosit pentru realizarea lui: melci, scoici, roze (trandafiri), crenguță de nuc, sfoară, perle și un mic clopoțel. Provocarea cea mai mare a fost să îngăuresc scoicile și crenguța. 

Când am făcut găuri crenguței, soțul nu era acasă, și nu știam unde își ține capetele de la bormașină, așa că am improvizat și am folosit vârful montat în bormașină și un surub foarte ascuțit. Am stricat câteva crenguțe până am reușit! E mult mai greu să faci găurile cu un șurub, era mai simplu cu un vârf tip burghiu.

Apoi au urmat scoicile la îngăurit, între timp a venit soțul acasă și mi-a dat un cap vidia care a fost de mare ajutor, am îngăurit scoicile după acest tutorial găsit pe Facebook. 

Crenguta am lăcuit-o, până am făcut găuri scoicilor, ea era aproape uscată, apoi am înșirat scoicile pe sfoară. Am ornat crenguța cu câțiva trandafiri roșii pe care i-am cumpărat de pe Temu și perle roz și albe.

Am făcut trei șiraguri de scoici, am pus și un mic clopoțel în vârful celui din mijloc, iar locul ornamentului va fi în bucătărie (după ce vom finaliza renovările) alături de un tablou realizat de copilași cu autism, susținuți de Asociația Visuri și Speranțe. Îl poți admira în videoclipul de mai jos:

Nu-i așa că se potrivește cu acest tablou minunat, pictat pe lemn? 

Melodia lui Mărgineanu a fost inspirația mea pentru titlul articolului - Melci, scoici, raci, craci. Sper că ți-a plăcut ornamentul meu! 

O zi frumoasă să ai! Pe curând!🐌🌹

*pozele sunt din arhiva personală, primul video este realizat cu canva

De la birou în grădină !

 .... povestea organizatorului din dopuri de plastic!

Mi-am luat câteva zile ”fără internet” după programul de serviciu, deoarece vederea mea a avut de suferit. Nu mai vedeam nici de aproape, nici de departe, era cam totul în ceață, iar pauza aceasta a ridicat ceața. Prea multe ore la calculator/ telefon dăunează organismului, nu doar ochilor! În aceată pauză, am citit, m-am plimbat, am alergat.

Așa că ziua de azi mi-am dedicat-o, în mare parte, aranjând grădina cu flori din jurul balansoarului, unde obișnuiesc să mă relaxez.  M-am trezit la ora 6:00 a.m., mi-am făcut o cafea cu lapte, sau mai bine zis lapte cu cafea😂, am citit 70 de pagini din volumul al doilea din seria Jocurile foamei, apoi m-am apucat de curățenie. Am strâns frunzele căzute, se pare că a venit sezonul lor, apoi am dat peste un ghiveci de pământ care s-a spart, dar pe care nu l-am putut arunca, deoarece era de la mamaia mea.

Am luat ghiveciul, care nu mai avea nici fund, și l-am fixat bine în pământ, l-am pictat (mai degrabă mâzgălit) cu vopsea acril magenta, am pus Petunii, care miros minunat. Erau deja înflorite și cam mari, dar sper să-și revină deoarece s-au cam ofilit. Apoi am găsit un coșuleț împletit, pe care l-am primit de un 8 Martie, în care am pus un mini-ghiveci de plastic în care am plantat Iarbă de piatră.

Am improvizat un mini gărduț din niște pavele rămase, pentru a-mi protejeze câteva floricele de Uzzi. Nu le rupe, dar să nu facă pipilică pe ele. Așa mi-a mai uscat lavanda! Acest gărduț este provizoriu, pentru că mi-am comandat de pe Temu un gărduț super-drăguț. După ce am terminat de aranjat ornamentele mele de grădină, parcă lipsea ceva și... mi-am amintit de un proiect vechi, de aproape 5-6 ani, realizat din dopuri de plastic.

Îmi amintesc că tocmai îmi cumpărasem un pistol de lipit cu silicon și voiam neapărat să lipesc ceva, așa că am luat dopurile de plastic pe care le stângeam (pe atunci eram mare băutoare de cola) și m-am apucat de treabă. Am creat un suport pentru creioane și pixuri, dar,  după un timp, am renunțat la el pentru că-mi ocupa cam mult loc pe birou. L-am mutat în baie, unde l-am folosit ca organizator pentru periile de păr, deoarece aveam multe și diverse, dar după o perioadă...a ajuns în dulapul de sub chiuveta, unde soțul meu a început să-l folosească pentru a-și ține surubelnițe și alte unelte. Astăzi, însă, a devenit ornament de grădină!

Cum l-am confecționat? Foarte simplu! Am luat trei tuburi de carton, de la hârtia igienică, și am lipit dopurile în jurul lor, apoi le-am lipit între ele formând un fel de triunghi. Fundul l-am făcut din carton, un ambalaj de la coletele primite! Le-am ornat cu mărgele, care au mai picat de-a lungul timpului. Azi, i-am dezlipit fundul de carton, am pus trei mini-ghivece (rămase de la cactuși) în fiecare tub și am plantat tot iarbă de piatră.

Apropos, am pictat doi pitici de grădină, pe care îi aveam de ceva timp și se decoloraseră, și o lampă de grădină în formă de floare. Această floare am spart-o și am lipit-o cu silicon, iar acum îi venise timpul să o pictez.

Mă uit acum la organizatorul meu din dopuri și mă gândesc la cât de multe roluri a avut în toți acești ani. De la birou, la baie și acum în grădină, a trecut prin multe transformări, dar și-a găsit în final locul perfect. E o amintire frumoasă a faptului că uneori, cele mai simple lucruri pot aduce un strop de culoare și bucurie acolo unde te aștepți mai puțin. Acum, când mă așez pe balansoar, mă simt înconjurată nu doar de flori, ci și de povești – poveștile obiectelor pe care le-am creat.

Pe curând!💝