Un simbol al Londrei - Wordless Wednesday

Postarea participă la:

Wordless Wednesday

Catsynth

***Fotografiile sunt din arhiva personală.

„Nabucco” și „Silvia”, la Festivalul Internațional Elena Teodorini

 Două evenimente speciale vor avea loc în această săptămână, în cadrul celei de-a XIX-a ediții a Festivalului Internațional Elena Teodorini, organizat de Opera Română Craiova: opera „Nabucco” de Giuseppe Verdi (joi, 29 octombrie, de la ora 19.00, pe scena Cercului Militar) și opereta „Silvia” de Emmerich Kálmán (duminică, 1 noiembrie, ora 19.00, la Teatrul Național Marin Sorescu).

Operă la superlativ

Unul dintre invitații speciali ai ediției a XIX-a a Festivalului Internațional Elena Teodorini este Opera de Stat din Stara Zagora, instituție lirică prestigioasă a Bulgariei, cu o îndelungată tradiție și un remarcabil parcurs artistic. Cunoscută la nivel internațional pentru producțiile de nivel înalt, Opera din Stara Zagora prezintă în fața publicului craiovean o capodoperă a repertoriului universal, „Nabucco” de Giuseppe Verdi. Prin forța sa dramatică, frumusețea melodică și celebrul său mesaj despre libertate, „Nabucco” rămâne una dintre operele care definesc spiritul creației verdiene.

Publicul este invitat să se bucure de întâlnirea cu marele Verdi și să redescopere opera „Nabucco” în viziunea scenică a regizorului Ognyan Draganov, cu Peter Reichl la pupitrul dirijoral și o distribuție din care fac parte Alexander Krunev în rolul titular, Marena Balinova (Abigaille), Ivaylo Dzhurov (Zaccaria), Mihaela Berova (Fenena), Ivaylo Yovchev (Ismaele), Teodor Petkov (Marele Preot), Stoyan Buyukliev (Abdallo) și Elena Petrova (Anna), alături de Orchestra și Corul Operei de Stat Stara Zagora.

„Silvia”, reprezentație specială

Opera Română Craiova îi invită pe melomani duminică, 1 noiembrie, de la ora 19.00, în sala Amza Pellea a Teatrului Național Marin Sorescu, la opereta „Silvia” de Emmerich Kálmán, una dintre cele mai îndrăgite creații ale repertoriului clasic.

Cu o acțiune în care se succed răsturnările de situație, în centrul unei pleiade de personaje, fiecare cu farmecul său, povestea urmărește destinul unei artiste prinse între iubire și convențiile sociale. Sub luminile cabaretului și în umbra rigorilor aristocrației, se conturează o lume în care fiecare își caută drumul: unii fug de trecut, alții aleargă după statut sau libertate, iar în mijlocul tuturor se află dragostea - imprevizibilă, încăpățânată și, desigur, învingătoare.

Fermecătoarele pagini muzicale vor fi interpretate în această săptămână de artiștii Renata Vari, Bogdan Zahariea (Timișoara), Adrian Grădinaru, Cosmin Vasilescu, Edith Mag, Laurențiu Nicu, Nadia Domnicu, Daniel Cornescu, Gabriel Marciu, Ioan Cherata, Robert Vladu, Alexandru Chera, Alexandra Gogoșanu, Anca Țecu, Laura Dumitrescu, Alisa Bilia, Leonte Stănescu, Ionuț Dumitru, Liviu Stănescu, Adrian George Popescu, Romulus Nicolae Cucu, Răzvan Segărceanu, Sergiu Doroș, Olguța Ilie, Alina Onofrei, Loredana Nicola, Ruxandra Andruță, Amina Almahadin, Alexandra Iordache, Orchestra, Corul și Baletul Operei Române Craiova, sub conducerea muzicală a maestrului Hermann Szabolcs (Timișoara).

Biletele pentru cele două evenimente sunt disponibile online: https://iticket.ro/partner/orc și la agenția Operei Române Craiova de la Sala Polivalentă, Bulevardul Ilie Balaci nr. 6, tel. 0351.442.471, agentiadebilete@operacraiova.ro

Festivalul Internațional Elena Teodorini, aflat de la cea de-a XIX-a ediție, este un eveniment organizat de Opera Română Craiova

Houdini, omul care a sfidat moartea

 Se apropie Halloweenul și, căutând ceva în galeria foto, am dat peste o fotografie făcută anul trecut la Madame Tussauds din Budapesta și m-am gândit să scriu despre Houdini. De ce am asiciat povestea cu Halloween vei vedea spre finalul articolului. Înainte de a ajunge la această legătură, să vedem cine a fost Harry Houdini și cum a devenit celebru.

A devenit celebru pentru spectacolele în care se elibera din cătușe, lanțuri, cămăși de forță, închis în cuști, uneori sub apă. Însă povestea lui este interesantă și nu se rezumă doar la magie: s-a născut la 24 martie 1874, în Budapesta, într-o familie evreiască. În 1878, la vârsta de patru ani, a ajuns în Statele Unite împreună cu mama și frații săi, unde tatăl său emigrase cu doi ani înainte. Numele său real era Ehrich Weisz. El și-a ales numele de scenă inspirându-se din numele lui Jean-Eugène Robert-Houdin, un magician francez important al secolului al XIX-lea, la care a mai adăugat un „i” lui Houdin.

Faima lui Houdini s-a datorat nu doar spectacolelor de magie, ci și numerelor sale incredibile de evadare. Mergea la secții de poliție, accepta să fie încătușat și îi provoca pe agenți să găsească o metodă din care să nu poată evada. Aceste demonstrații atrăgeau presa și publicul. Succesul său nu se baza doar pe îndemânare, ci și pe o strategie de promovare neobișnuit de eficientă pentru epoca respectivă. A ajuns cunoscut drept „King of Handcuffs” — Regele cătușelor.

În 1908, Houdini a introdus numărul cunoscut drept Milk Can Escape. Încătușat, el era introdus într-un bidon de metal pentru lapte umplut cu apă, și capacul pus, din care trebuia să se elibereze înainte de a rămâne fără aer. Spectacolul transforma fiecare secundă într-o cursă contra cronometru, iar riscul înecului amplifica tensiunea resimțită de public. 

Un alt număr celebru al său era Chinese Water Torture Cell, prezentat pentru prima dată în 1912. În acest număr, Houdini era coborât cu capul în jos într-un rezervor plin cu apă, având picioarele blocate într-un dispozitiv de fixare. Publicul îl urmărea în timp ce încerca să se elibereze și să iasă din rezervor. Numărul combina pregătirea fizică și tehnica evadării cu o tensiune dramatică puternică. 

Houdini se elibera din cămăși de forță în timp ce atârna cu capul în jos, suspendat la înălțime. În loc să păstreze misterul exclusiv în sala de spectacol, îl ducea în stradă, unde trecătorii puteau urmări întreaga desfășurare. Era un maestru al publicității într-o perioadă în care fotografia de presă și ziarele aveau un rol esențial în formarea celebrităților.

În 1894, Houdini s-a căsătorit cu Wilhelmina Beatrice Rahner, cunoscută drept Bess. Cei doi au susținut spectacole împreună care contineau numere de magie și de evadare. 

Pe lângă magie și spectacole, o altă activitate importantă pentru el a devenit lupta împotriva celor care practicau și credeau în spiritism. Așa l-a cunoscut pe scriitorul Arthur Conan Doyle, care credea în spiritism și în posibilitatea comunicării cu spiritele morților. Houdini, deși era iluzionist, a devenit un critic ferm al mediumurilor care pretindeau că au puteri supranaturale. El demonstra că unele fenomene prezentate drept miraculoase puteau fi reproduse prin tehnici de prestidigitație și înșelătorie. Conflictul dintre cei doi evidențiază diferența dintre iluzia folosită ca divertisment și pretinsele fenomene supranaturale prezentate publicului drept reale.

Moartea sa, survenită chiar de Halloween, a alimentat ulterior speculațiile celor care credeau în spiritism. A murit la Detroit, pe 31 octombrie 1926, în urma unei peritonite asociate cu ruptura apendicelui. Au circulat ulterior speculații potrivit cărora o lovitură primită în abdomen ar fi provocat sau agravat problema medicală. 

Tu ce știai despre Harry Houdini înainte să citești acest articol? Care dintre poveștile despre el ți se pare cea mai interesantă?

Pe curând!

Trei insecte, trei ipostaze - Wordless Wednesday

Mantis Religiosa - Călugărița

Gândacul Blister

Albina 

 Postarea participă la:

Wordless Wednesday

Catsynth

***Fotografiile sunt din arhiva personală.

Cum a fost la IntenCity Festival Craiova 2026

După ce se anunțase, în vară, că festivalul IntenCity nu va mai avea loc, vestea organizării unei ediții speciale a venit pe neașteptate. Festivalul a avut un format diferit de cel cu care ne obișnuiserăm, s-a desfășurat în doar două zile, la Sala Polivalentă din Craiova.

 Sala Polivalentă nu mi se pare tocmai potrivită pentru concerte, mai ales din cauza acusticii, așa că nu am avut așteptări prea mari. Voiam doar să mă întâlnesc cu prietenii și să mă bucur de câteva ore petrecute altfel. A fost o alegere bună. Au fost două seri diferite, care mi-au lăsat o impresie foarte bună. Am avut parte și de câteva surprize pe care nu le anticipasem.

Concertul lui Puya cu VIBE Orchestra

 

  Mi-a plăcut foarte mult concertul lui Puya alături de VIBE Orchestra, în cadrul proiectului Urban Simfonic. Recunosc că eram curioasă să văd cum vor suna piesele lui într-o asemenea formulă, dar nu mă așteptam să-mi placă atât de mult.

Muzica lui Puya are un vibe inconfundabil, iar alături de orchestră piesele lui au căpătat o dimensiune nouă. Contrastul dintre muzica urbană și sonoritatea simfonică a funcționat foarte bine. Rezultatul a fost unul plăcut.

Dincolo de interpretare, mi-a plăcut energia pe care a transmis-o Puya publicului. A reușit să creeze o atmosferă în care oamenii s-au simțit bine și au intrat în vibe-ul festivalului. Pentru mine, acesta a fost unul dintre momentele în care am uitat de rezervele cu care venisem și m-am bucurat pur și simplu de spectacol. Îmi plac proiectele în care artiștii ies din zona lor de confort, iar Puya a fost la înălțime.

The Sound of Time - spectacolul Operei Române Craiova

Dacă în prima seară m-a surprins concertul lui Puya, în cea de-a doua am avut parte de un spectacol care mi-a plăcut enorm: cel oferit de Opera Română Craiova. 

A fost, fără îndoială, unul dintre momentele mele preferate ale acestei ediții. „The Sound of Time” a fost proiectul care a reunit universul liric și repertoriul Queen într-o abordare simfonică.

 

Mi se pare o idee bună să aduci spectacolele de acest gen la evenimente unde pot fi descoperite și de oameni care nu merg în mod obișnuit la operă. Pentru a aprecia un spectacol bine realizat, publicul nu trebuie să aibă o pregătire muzicală sau să știe repertoriul. Mi-aș dori să existe mai multe ocazii în care artiștii Operei Române Craiova să ajungă în fața unui public atât de divers.

Trucuri de magie cu magicianul Andrei Pintea

În pauza dintre concerte, m-am plimbat printre standurile amenajate atât în exteriorul Sălii Polivalente, cât și în interior. Ca la orice festival, au fost standuri cu mâncare, dar și standuri cu diverse activități recreative.

Așa l-am întâlnit pe magicianul Andrei Pintea, care mi-a făcut câteva trucuri de magie interesante. A fost o experiență neașteptată și un prilej de distracție. Pentru că nu a vrut să-mi dezvăluie trucul de magie (loogic!) și cum sunt foarte curioasă, i-am dus și pe prietenii mei care veniseră la festival să-l vadă pe magician. În acest fel am vrut să descopăr singură trucul urmărindu-l cu foarte mare atenție, poate-poate reușeam să-mi dau seama cum îl face.😂 Cumva mă transformasem în spaima magicienilor!!

A fost o întâmplare simpatică, într-o ediție care, pentru mine, s-a dovedit mult mai reușită decât mă așteptasem.

Cred că asta mi-a plăcut la ediția din acest an: faptul că cele două sei au fost diferite. M-am dus pentru concerte și timpul petrecut cu prietenii, dar m-am distrat de minune. 

Abia aștept ediția de anul viitor! Oare ce surprize pregătesc organizatorii?

Pe curând!

O experiență neașteptată înainte de Ziua Armatei României

 Sâmbătă voiam să merg să spăl mașina, dar nu am mai avut chef, așa că am lăsat-o pe duminică. Azi, am zis să trec prin Primark, să văd ce noutăți mai sunt și să-mi cumpăr niște lumânări parfumate. Am parcat la Primark și... am avut o surpriză. Era un eveniment al armatei, organizat ca preambul al Zilei Armatei României, sărbătorită pe 25 octombrie.

Ziua Armatei României - 25 octombrie

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, situația României a fost deosebit de complexă, integritatea teritorială fiind grav afectată în vara anului 1940. Refacerea ei a devenit principala misiune a forțelor militare româneşti. După 23 august 1944, România a acţionat în cadrul Naţiunilor Unite, obiectivul fiind refacerea graniţei de apus şi anularea Dictatului de la Viena din 30 august 1940, prin care circa 43.000 de km pătraţi erau transferaţi Ungariei hortyste de către Germania şi Italia.

Acest obiectiv a fost îndeplinit la 25 octombrie 1944, când trupele române, în colaborare cu cele sovietice, au eliberat oraşele Careii Mari şi Satu Mare, ultimele localităţi din vestul ţării.

Eliberarea teritoriului naţional, în toamna anului 1944, a fost obţinută prin lupta şi jertfa a 525.702 militari români, din care 58.330 au fost ucişi, răniţi sau daţi dispăruţi. Armata română a continuat apoi să lupte pe teritoriile Ungariei, Cehoslovaciei şi Austriei, alături de trupele aliate, contribuind la victoria consacrată prin actele de capitulare ale Germaniei din 8 şi 9 mai 1945, care au marcat sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial în Europa.

În amintirea eliberării oraşelor Careii Mari şi Satu Mare, autorităţile de la Bucureşti au instituit, prin Decretul nr. 381 din 1 octombrie 1959, data de 25 Octombrie ca zi de omagiere a Armatei.

Ziua de 25 octombrie, Ziua Armatei României, este una dintre cele mai importante sărbători naţionale, în care poporul român îşi omagiază armata şi faptele ei de arme din trecut, precum şi pe toţi cei care astăzi, în haină militară, sunt permanent la datorie.

O experiență neașteptată în lumea militară

Cum arată tehnica militară, ce echipamente folosesc militarii și ce oportunități de studiu există în acest domeniu? La standurile amenajate, militarii le-au prezentat vizitatorilor tehnica și echipamentele din dotare, explicând cum funcționează tancurile, ce stații de comunicații folosesc, cum sunt utilizate dronele și ce particularități au diferitele tipuri de armament.

În plus, Batalionul „Scorpionii negri” a oferit un exercițiu demonstrativ de mânuire a armamentului. Evenimentul a inclus și o prezentare a ofertei educaționale, pentru cei care vor să afle mai multe despre posibilitățile de pregătire în domeniu. Mai multe detalii despre oferta educațională, găsești pe următorul link: https://www.recrutaremapn.ro/

Am văzut echipament militar, pentru prima dată în Israel, când am fost opriți pentru un control de rutină, însă azi am avut ocazia să aflu mai multe despre echipamentul militar, sa-l ating, să văd cum funcționează. Am fost curioasă să iau un pistol să văd cum se simte în mână. Menționez că toate armele expuse nu erau încărcate. Am fost surprinsă cât de greu era pistolul. În filme, am văzut că este mânuit foarte ușor, așa că am făcut o glumă pe seama asta.

Dincolo de curiozitatea de a descoperi echipamentul militar, mi-am dat seama că, pentru cei care îl folosesc, acesta face parte dintr-o realitate mult mai serioasă. Deși poartă veste antiglonț, căști și alte echipamente de protecție, acestea nu le pot garanta că se vor întoarce teferi din misiuni. Militarii trebuie să fie permanent vigilenți și atenți la pericolele din jur. 

Îmi doresc o lume în care nu există războaie, însă realitatea este alta. Acești oameni își riscă viața pentru a ne apăra, iar pentru asta merită tot respectul nostru.

Pe curând!

Film în Sat: o seară cu de toate

 „Film în Sat” este un festival de artă inițiat de actorul Cuzin Toma, cunoscut publicului și pentru rolul Firicel din serialul Las Fierbinți și este organizat de Asociația Culturală Cuzin Toma – „Dacă eu pot, poți și tu”. Proiectul a pornit de la o idee simplă: accesul la film, teatru și alte manifestări culturale nu ar trebui să depindă de locul în care trăiești. Astfel, evenimentele culturale care se desfășoară de obicei în orașe ajung direct în comunitățile rurale.

La Cernătești, festivalul a avut prima ediție în 2023, iar de atunci a revenit în fiecare an, transformând localitatea într-un punct de întâlnire pentru artiști și iubitorii de cultură.

Festivalul se organizează în apropierea Culei Cernăteștilor, un obiectiv de patrimoniu local. Asocierea dintre un spațiu cu valoare istorică și manifestările culturale contemporane oferă evenimentului o identitate aparte.

Proiecțiile de film în aer liber, concertele, spectacolele de teatru și activitățile pentru copii transformă festivalul într-o experiență culturală diversă. Accesul la evenimente este gratuit. Astfel, cultura devine mai accesibilă, iar oamenii au ocazia să se întâlnească, să descopere povești noi și să petreacă timp împreună.

Anul acesta, festivalul a ajuns la cea de-a patra ediție și, în sfârșit, am reușit să particip și eu. Am fost doar sâmbătă, 29 august, deoarece voiam să văd concertul celor de la Vița de Vie și să văd filmul Gipsy Queen.

Am ajuns la Cernătești cu puțin timp înainte să înceapă concertul. Nu sunt fan Vița de Vie, îmi plac câteva dintre melodiile lor, însă concertul a fost extraordinar. Adrian Despot a interacționat permanent cu publicul și a făcut show pe scenă. Am reușit să filmez și eu foarte puțin, deoarece mi-a plăcut atât de tare concertul, că am fost prea ocupată să cânt și să dansez, deși nu știam versurile.

Am pregătit și un colaj cu câteva dintre momentele filmate în acea zi, ca să împărtășesc cu tine atmosfera festivalului.

A început să plouă în timpul concertului, dar nu ne-a deranjat, deoarece eram prinși în ritmurile muzicii. 

După concert a urmat proiecția filmului, însă ploaia s-a întețit, dar nu am plecat pentru că a fost un film interesant. Ne-am luat umbrele, pelerine de ploaie și am vizionat filmul până când s-a luat lumina din cauza ploii. S-a întrerupt exact când mai avea puțin și se termina filmul. Nu știu finalul filmului, dar dacă ai ocazia să-l vizionezi, ți-l recomand cu drag. Chiar este un film bun.

A fost o experiență frumoasă, chiar dacă vremea ne-a cam jucat feste. M-am bucurat de concert, am descoperit un film care mi-a stârnit interesul și am petrecut o seară diferită de cele obișnuite. Regret că nu am aflat cum se termină Gipsy Queen. Va trebui să-l revăd ca să descopăr finalul.

Ai fost vreodată la un concert Vița de Vie? Dacă da, cum  a fost? Dar filmul Gipsy Queen? L-ai văzut? Cum ți s-a părut?

Pe curând!

***fotografiile sunt din arhiva personală

Dulapul - The cupboard

ATENȚIE!! Interzis persoanelor pofticioase!!

 Nu am găsit o traducere oficială a poeziei, așa că voi traduce eu poezia, ajutată și de RoboChat. Dacă ți se pare ceva greșit, nu arunca cu pietre! Am ales această poezie deoarece mi s-a părut foarte potrivită pentru fotografiile cu prăjituri.

Dulapul 

Știu un dulap mic, 
Cu o cheie minusculă, 
Și în el e un borcan cu acadele
Pentru mine, pentru mine, pentru mine. 

Fragolina - Cofetăria Minerva, Craiova

Are un raft mic, dragă, 
Foarte întunecat, 

Și acolo este un platou cu prăjituri Banbury
Pentru mine, pentru mine, pentru mine. 

Am o bunică mică și grasă, 
Cu genunchii tremurând, 
Ea păzește Dulapul
Și cheia, cheia, cheia. 

Tortul Casei - La Belle Epoque, Petroșani

Și când sunt foarte cuminte, dragă, 
Cuminte cât se poate de mult, 
Acolo sunt prăjituri Banbury și acadele
Pentru mine, pentru mine, pentru mine.

***De Walter de la Mare (1873–1956). „Dulapul” (The Cupboard) apare în volumul Peacock Pie: A Book of Rhymes, în prima secțiune, „Up and Down”, la numărul 24. Volumul a fost publicat pentru prima dată în 1913.

The cupboard

I know a little cupboard,
With a teeny tiny key,
And there's a jar of Lollypops
  For me, me, me.

Prăjitură Indiană - Veropan, Craiova

It has a little shelf, my dear,
As dark as dark can be,
And there's a dish of Banbury Cakes
  For me, me, me.

I have a small fat grandmamma,
With a very slippery knee,
And she's the Keeper of the Cupboard
  With the key, key, key.

Nucă de cocos - Cofetăria Aida, Craiova

And I'm very good, my dear,
As good as good can be,
There's Banbury Cakes, and Lollypops
  For me, me, me.

***by Walter De la Mare (1873 - 1956), "The cupboard", appears in Peacock Pie: A Book of Rhymes, in 1. Up and Down, no. 24, first published 1913

**** Înscriu acest articol în tabelul „Citate favorite” găzduit de Suzana

***** fotografiile sunt din arhiva personală

Pe curând!

Mai întâi a fost visul. Apoi, casa.

 Casa visurilor mele nu este un conac impunător sau o vilă desprinsă din revistele de lux, ci o casă simplă; asezată într-un loc liniștit, lângă o apă și o pădure, cu ferestre mari și o grădină plină cu flori. O casă primitoare, în care oricine îi trece pragul să se simtă ca „acasă”.

Pereții exteriori sunt crem, iar ferestrele au obloane de lemn vopsite în verde și-un acoperiș cărămiziu. În față casei se află o alee îngustă, mărginită de lavandă și trandafiri, care duce spre un foișor din lemn, în care se află o masă și două scaune confortabile. Acesta este locul unde mi-aș savura cafeaua dimineața, ascultând cântecul păsărilor, bucurându-mă de liniștea pe care orașul rareori o oferă.

imagine creată cu Chat GPT

Livingul este încăperea cea mai spațioasă, în care se află și o bibliotecă, iar într-un colț este amenajat un șemineu, lângă care să-mi petrec serile reci de iarnă citind o carte sau ascultând muzică. O canapea, două fotolii, un covor moale, iar pe pereți fotografii si tablouri personale ar completa decorul.

Bucătăria este luminoasă, cu dulapuri din lemn, rafturi cu vase ceramice și o masă mare, în jurul căreia să încapă familia și prietenii. Pe pervaz aș ține ghivece cu busuioc și mentă, iar pe blat ar exista întotdeauna un bol cu fructe proaspete. Mi-ar plăcea ca aici să miroasă a cafea proaspătă, a pâine caldă sau a prăjitură făcută în casă.

Dormitorul este simplu și liniștit, cu un pat confortabil, lenjerie din bumbac, perdele vaporoase și veioze cu lumină caldă. Un șifonier și cam atât, nu încarc încăperea cu mobilier sau decorațiuni inutile. Este spațiul în care mă retrag după o zi aglomerată pentru a găsi, în sfârșit, liniștea de care am nevoie. O baie, o cameră pentru oaspeți și un hol sunt suficiente pentru casa visurilor mele.

În spatele casei se află grădina, locul meu cel mai drag. Are câțiva pomi fructiferi, un mic spațiu pentru legume și un colț cu flori de toate culorile. Lângă gard este un hamac, iar pe terasă o masă din lemn, în jurul căreia să ne strângem în serile călduroase.

Casa visurilor mele este simplă, caldă și autentică. Nu-mi doresc să fie admirată de toată lumea, ci să fie iubită de cei care îi trec pragul.

Aceasta este imaginea pe care i-am descris-o arhitectei la prima întâlnire. Câteva săptămâni mai târziu, proiectul a început să prindă contur. Totul era exact cum îmi imaginasem. Pentru ca proiectul să devină realitate, nu era suficient să știu cum îmi doream să arate casa. Aveam nevoie de specialiști care să transforme această imagine în realitate și să mă ajute să gestionez fiecare etapă a construcției

Rolul specialiștilor în construirea casei

Cum ar fi dacă atunci când auzi întrebarea „Cine v-a lucrat aici?”, ai întelege că e vorba de un compliment și nu de o critică adusă muncii unui om?  Înseamnă  că acolo e munca unui profesionist, a unui specialist în domeniul său. 

Să ceri sfatul potrivit de la omul potrivit înainte să iei o decizie înseamnă să faci primul pas cu dreptul. Să culegi informații, să consulți specialiști, fiecare în domeniul său de expertiză, ar trebui să fie o regulă pe care să o aplicăm atât în plan profesional, cât și în plan personal, în viața noastră.

Pentru construcția casei, am început prin a căuta specialiștii de care aveam nevoie. Pentru lucrările propriu-zise, am ales o echipă în care să pot avea încredere. Arhitecta s-a ocupat de proiectare, constructorul de execuție, iar dirigintele de șantier a urmărit respectarea proiectului și a cerințelor tehnice. Fiecare avea responsabilități clare, iar comunicarea dintre ei s-a dovedit la fel de importantă ca experiența profesională.

Aprovizionarea, o etapă importantă a construcției

Totuși, nu luasem în calcul cât de multă atenție necesită aprovizionarea cu materiale de construcții. Asta presupune să verific specificațiile produselor, să compar ofertele, să urmăresc prețurile și să mă asigur că livrările ajungeau la timp. Lipsa unui material în momentul nepotrivit putea întârzia lucrările și afecta calendarul întregului proiect. Nu voiam să transform fiecare zi într-o cursă contra cronometru. Aveam nevoie de sprijin pentru organizarea achizițiilor.

Așa am ajuns la Depozit Virtual, unde am beneficiat de serviciul de achizitor materiale de construcții. Serviciul este oferit gratuit clientului, ceea ce reprezintă un avantaj într-un proiect în care cheltuielile trebuie urmărite atent. Pentru mine, a contat și posibilitatea de a compara ofertele și de a analiza opțiunile fără să gestionez singură fiecare etapă a aprovizionării.

Organizarea comenzilor și coordonarea livrărilor sunt aspecte care influențează desfășurarea lucrărilor la fel de mult ca alegerea materialelor. Când aprovizionarea este planificată în funcție de etapele construcției, riscul întârzierilor cauzate de lipsa produselor poate fi redus.

fotografie din arhiva personală

După ce am ales toți specialiștii și am organizat aprovizionarea, lucrările au început să avanseze. Mai întâi a fost realizată fundația, apoi au urmat lucrările de structură și zidăria. Au urmat montarea acoperișului, instalarea ferestrelor și realizarea instalațiilor, apoi finisajele. Când casa a fost gata, după multe luni în care verificasem liste, confirmasem comenzi și urmărisem lucrările, am putut, în sfârșit, să mă ocup de mutare. Odată încheiate lucrările, a început o altă etapă: aceea în care casa urma să devină locul în care aveam să-mi construiesc amintirile și să mă bucur de viața de zi cu zi.

Când casa devine acasă

O casă poate fi frumoasă și bine construită, dar ceea ce-i dă personalitate sunt detaliile reflectate din identitatea, povestea și alegerile unice ale celor care o locuiesc. Este vorba despre mesele la care oamenii rămân mai mult decât plănuiseră, conversațiile care se prelungesc până târziu, diminețile obișnuite și sentimentul că ai un loc pe care îl poți numi „acasă”. Mi-am dat seama că nu ridicasem doar o casă, ci îmi creasem locul în care voiam să-mi trăiesc viața. Construisem casa pe care mi-am dorit-o, unde să-i primesc pe cei dragi și să mă bucur de lucrurile care, în agitația de zi cu zi, trec adesea neobservate.

O idee frumoasă nu este suficientă pentru a transforma un vis în realitate. Este nevoie de alegeri chibzuite și de oameni potriviți, de la primul pas pe teren până la ultima cheie așezată pe hol.

La fel de important este drumul până acolo. La realizarea casei au contribuit toți cei implicați, de la proiectare până la aprovizionare. 

Să alegi bine nu înseamnă să găsești oameni care promit că totul va fi simplu, ci oameni care își cunosc meseria, comunică onest și își respectă angajamentele. 

Povestea este un exercițiu de imaginație realizată pentru proba SuperBlog.

Octombrie de George Topârceanu

 Octombrie-a lăsat pe dealuri
Covoare galbene și roșii.
Trec nouri de argint în valuri
Și cântă-a dragoste cocoșii.
Mă uit mereu la barometru
Și mă-nfior când scade câte-un pic,
Căci soarele e tot mai mic
În diametru.

Dar sub cerul cald ca-n mai
Trec zile albe după zile
Mai nestatornice și mai
Subtile...

Întârziată fără vreme
Se plimbă Toamna prin grădini
Cu faldurii hlamidei plini
De crizanteme.

Și cum abia plutește-n mers
Ca o marchiză,
De parcă-ntregul univers
Privește-n urma-i cu surpriză,-
Un liliac nedumerit
De-alura ei de domnișoară
S-a-ngălbenit, s-a zăpăcit
Și de emoție-a-nflorit
A doua oară...

*** Înscriu acest articol în tabelul „Citate favorite” găzduit de Suzana

**** fotografiile sunt din arhiva personală

Parcul Hanul Doctorului

 Trec zilnic pe lângă acest parc, în drumul meu către serviciu, dar niciodată nu l-am vizitat până de curând. Deoarece pe câmp, unde îl plimbam de obicei pe Uzzi, erau foarte multe ariste, dar și căpușe, l-am urcat în mașină și ne-am oprit în parc.

La ieșirea din Craiova spre București se află Parcul Hanul Doctorului. Parcul are un lac, alei și poduri de lemn și este amenajat pentru plimbări și petrecerea timpului liber. Nu este la fel de mare ca Parcul Nicolae Romanescu, dar merită vizitat.

Parcul poate fi o alegere bună pentru cei care vor să iasă din casă, să se plimbe în aer liber sau să petreacă puțin timp în natură. Este potrivit și pentru o ieșire cu familia ori pentru câteva fotografii spectaculoase.

O scurtă istorie a Parcului Hanul Doctorului

Povestea parcului începe în 1968, când arhitecții craioveni Victor Suciu și Gina Mărculescu au conceput amenajarea zonei. Parcul a fost inaugurat în 1972 și a devenit un loc de agrement pentru craioveni. În anii care au urmat, însă, spațiul a fost neglijat, iar aleile și amenajările s-au degradat. Nici acum parcul nu este foarte bine întreținut: copacii nu sunt toaletați, iarba a crescut în voie, cu toate acestea este un loc potrivit pentru o plimbare în aer liber.

Numele Hanul Doctorului vine de la medicul bulgar Petăr Beron, care a profesat la Craiova între 1832 și 1839. În 1841, acesta a cumpărat o moșie la marginea orașului, unde se afla un han. Beron a rămas în istoria Bulgariei și ca autor al „Abecedarului cu pești”, unul dintre primele manuale moderne de educație laică în limba bulgară. A murit în 1871, la moșia sa din Craiova.

Ce poți vedea în Parcul Hanul Doctorului din Craiova?

Lacul este unul dintre lucrurile care atrag privirea când ajungi în parc. Este înconjurat de alei, iar podurile de lemn fac legătura între diferite porțiuni ale parcului. Există elemente decorative interesante și anume: o construcție din lemn în formă de corabie și o moară decorativă. Acestea au fost instalate în 2018, când parcul a fost reamenajat, dându-i un aspect interesant. Tot atunci s-a amenajat și un loc special pentru făcut grătar, care este prevăzut cu zece grătare din cărămidă, două cuptoare și mese din lemn. Există și un ponton destinat pescuitului, precum și mobilier de joacă din lemn pentru copii.

Pe lângă lac și de-a lungul aleilor cresc mai mulți arbori, printre care chiparoșii de baltă, care se dezvoltă bine în soluri umede. Pe lac am observat și rățuște sălbatice, iar în timpul plimbării ne-a ieșit în cale un arici.

Parcul Hanul Doctorului ar putea fi un loc și mai plăcut dacă ar fi îngrijit mai bine. Chiar și așa, lacul, copacii și animalele întâlnite în timpul plimbării ne-au făcut să ne simțim bine aici. Vom reveni cu Uzzi, mai ales că avem nevoie de un loc în care să ne putem plimba fără grija aristelor, care îi pot intra în piele și îi pot provoca răni.

Ce locuri mai puțin cunoscute, dar care merită vizitate, ai descoperit în orașul tău?

Pe curând!

****fotografiile sunt din arhiva personală

Resident Evil (2026) – o evadare în lumea horror

 Când viața devine o corvoadă, pune PAUZĂ, apoi apasă pe REDARE și evadează în lumea filmului, pentru a-ți încărca bateriile și a-ți recăpăta energia! 

Așa am făcut și eu pe 19 septembrie, când am mers la cinema să văd Resident Evil. Mi-a prins bine ieșirea, iar filmul s-a dovedit o alegere inspirată pentru o seară în care voiam să mă deconectez de la grijile cotidiene. M-am relaxat, m-am deconectat și am avut parte de câteva momente care m-au amuzat.

Lansat în cinematografe începând cu 18 septembrie 2026, noul Resident Evil este regizat de Zach Cregger, cunoscut pentru filmele Barbarian și Weapons. De această dată, cineastul propune o poveste nouă în universul francizei, fără să se limiteze la reluarea aventurilor din filmele anterioare.

Personajul principal este Bryan, interpretat de Austin Abrams, un curier de produse medicale care ajunge prins într-o noapte de coșmar. O livrare îl aduce în mijlocul unor evenimente violente, iar ceea ce părea o misiune obișnuită se transformă într-o luptă pentru supraviețuire. Pe măsură ce situația scapă de sub control, Bryan trebuie să găsească o cale de a scăpa dintr-un mediu în care pericolul se ascunde la fiecare pas.

Din distribuție mai fac parte Zach Cherry, Kali Reis și Paul Walter Hauser. Scenariul este semnat de Zach Cregger și Shay Hatten, iar filmul păstrează elementele specifice seriei: creaturi monstruoase, confruntări violente și situații-limită.

Deși este încadrat în genul horror, mie nu mi s-a părut un film chiar atât de înfricoșător. Are scene tensionate și suficientă acțiune, însă nu lipsesc nici momentele amuzante, care mai „îndulcesc” atmosfera. Combinația dintre acțiune și umor îl face agreabil chiar și pentru cei care nu preferă filmele horror. Nu este neapărat o alegere pentru cei care caută groaza pură, dar poate fi pe gustul celor care preferă un horror cu multă acțiune și ritm alert.

 Pentru mine, filmul și-a atins scopul: mi-a oferit o experiență plăcută la cinema și câteva ore de evadare din programul obișnuit. La final, am făcut și o fotografie la panoul de promovare al filmului, ca amintire a ieșirii.

 Îl recomand celor care vor să vadă un film dinamic, cu elemente horror, fără să se aștepte neapărat la o experiență terifiantă.