Tuesday 4 - Lucruri despre mine

 Tuesday 4 este gazduit de Annie in memoria lui Toni Taddeo, iar săptămâna aceasta subiectul este „Lucruri despre tine”.

Iată întrebările și răspunsurile mele:

1. Care este un lucru de care ești mândru/mândră și pe care nu îl știm?

 Sunt mândră, că într-o lume preocupată de aparențe și validare, pot să fiu sinceră și să spun ce gândesc fără să cosmetizez adevărul și accept faptul că onestitatea nu este confortabilă pentru toată lumea. Prefer relații puține, dar reale.

2. Ce subiecte sau lucruri sunt, în opinia ta, supraevaluate sau discutate prea mult?

 Politica, clar. Prea multă vorbărie și fapte mai deloc. Aceeași hoți cu haine diferite ne înrobesc țara de mai bine de 30 de ani și se opun schimbărilor care ar aduce un bine țării.

3. Ce lucruri și teme ar trebui discutate mai des sau sunt, în opinia ta, subevaluate?

 Despre calamitățile naturale și cum să fim pregătiți pentru diverse situații, cum sunt indundațiile, incendiile, cutremurele sau erupțiile vulcanice. Planeta Pământ este într-o continuă schimbare și noi trebuie să ținem pasul cu ea, să ne adaptăm din mers. 

Am văzut un documentar, în weekendul trecut, despre erupția agresivă a vulcanulului Samalas de pe insula Lombok din actuala Indonezie. Acesta a erupt extrem de puternic în anul 1257. Această erupție a avut o coloană de cenușă și gaze care a ajuns până la aproximativ 43 km în atmosferă și a eliberat volume mari de sulf și alte gaze capabile să reflecte radiația solară și să răcească clima globală pentru ani de zile. Aceste efecte au fost documentate în miezuri de gheață și reconstrucții climatice și indică faptul că acest vulcan este „responsabil” de răcirea climatică semnificativă în emisfera nordică, care a agravat crizele agricole existente în Europa în anii următori, favorizând apariția foametei în mai multe regiuni și moartea a sute de mii de oameni.

4. Există lucruri în privința cărora ți-ai schimbat părerea în ultimii câțiva ani?

Mi-am schimbat părerea despre ideea exprimată în proverbul „Așchia nu sare departe de trunchi.”  Astăzi cred că „așchia” poate sări cât de departe vrea, atât timp cât își urmează propriile visuri, iar limitările precum mediul și familia sunt doar scuze.

Au fost foarte interesante întrebările din această săptămână și destul de greuțe.

Pe data viitoare!

** video și foto din arhiva personală

O privire asupra inegalităților sociale, teritoriale și biologice

 Cele mai frumoase descoperiri le faci când nu te aștepți! Mă plimbam prin parcul Sempione, fără vreun plan, pur și simplu mă bucuram de peisaj, când am văzut o clădire interesantă, așa am descoperit expoziția Inequalities.

Triennale Milano a găzduit cea de-a 24-a Expoziție Internațională, intitulată Inequalities. Expoziția a fost deschisă publicului între 13 mai și 9 noiembrie 2025, în Palazzo dell’Arte și în spațiile adiacente din Parco Sempione. Tema centrală a fost creșterea inegalităților sociale, economice, teritoriale și biologice în lumea contemporană.

Inegalitatea a existat dintotdeauna, sub forme diferite: socială, economică, demografică, culturală. Ne naștem inegali. Unele dintre aceste diferențe sunt naturale. Altele sunt produse și amplificate de decizii politice, economice și tehnologice. Într-o epocă în care riscul extincției speciilor, războaiele și dezechilibrele geopolitice cresc amenințarea asupra viitorului nostru, expoziția Inequalities propune o reevaluare a relațiilor umane și a inegalităților care le traversează.

Invită vizitatorul să privească, să compare și să tragă propriile concluzii. Expoziția a fost coordonată de Stefano Boeri, președinte al Triennale Milano și comisar general al ediției:

„Inegalitatea, diferența, diversitatea, distanța și dezechilibrul sunt chei potențiale, paralele și nu sinonime pentru descifrarea lumii de azi. Pentru a naviga în această bogăție semantică, am adunat gândurile, ideile și proiectele celor mai interesante minți din diferite domenii, concentrându-ne pe două perspective majore, două umbre tematice strâns interconectate: geopolitica și biopolitica inegalităților.”

În ceea ce privește accesul publicului, Triennale Milano a menținut pe parcursul anului 2025 o politică mixtă: unele instalații și evenimente au avut intrare gratuită, iar altele au fost incluse în biletul general. Instituția a organizat, de asemenea, zile și programe speciale cu acces liber, în special în perioada estivală, iar eu am nimerit într-una dintre zilele care ofereau acces gratuit la toate expozițiile.

Lista oficială a lucrărilor

Lucrările care au fost incluse în expoziție sunt: Cities (Nina Bassoli), We the Bacteria: Notes Toward Biotic Architecture (Beatriz Colomina și Mark Wigley), The Republic of Longevity. In Health Equality We Trust (Nic Palmarini și Marco Sammicheli), Clay Corpus (Theaster Gates), A Journey Into Biodiversity. Eight Forays on Planet Earth (Telmo Pievani), The Space of Inequalities. Environment, Mobility, Citizenship (DAStU și CRAFT, Politecnico di Milano), Atlas of the Changing World (echipa Triennale Milano), Towards a More Equal Future (Norman Foster Foundation), Radio Ballads (Serpentine), Milan Paradoxes and Opportunities (Damiano Gullì și Jermay Michael Gabriel), Shapes of Inequalities (Federica Fragapane), 471 Days (Filippo Teoldi), NOT FOR HER. AI Revealing the Unseen (Nicola Gatti, Ingrid Paoletti, Matteo Ruta), Portraits of Inequalities. Pittura di Classe (Giovanni Agosti și Jacopo Stoppa), The Fragility of the Future (Jacopo Allegrucci).

Voi descrie mai detaliat despre câteva dintre aceste lucrări, care mi s-au părut reprezentative și memorabile, pentru a nu face articolul prea lung.

Shapes of Inequalities

  Shapes of Inequalities - Federica Fragapane

Transformă date relevante în desene pentru a ilustra formele inegalităților din lume: dezechilibrul între bogați și săraci, poluarea, migrațiile, mobilitatea socială, disparitățile de gen și accesul inegal la resurse, diferențele de speranță de viață, impactul uman asupra planetei și biodiversitatea din corpul uman.

Portraits of Inequalities. Pittura di Classe - Giovanni Agosti și Jacopo Stoppa

Analizează peste 900 de portrete ale donatorilor spitalului Ca' Granda, ilustrând modul în care clasele privilegiate au fost reprezentate de-a lungul secolelor.

We the Bacteria: Notes toward Biotic Architecture - Beatriz Colomina și Mark Wigley

Explorează condiția microbiană a omului și arhitectura văzută din perspectiva microbilor, cu instalații colaborative între echipe de design și microbiologi.

A Journey into Biodiversity. Eight Forays on Planet Earth - Telmo Pievani

Telmo Pievani propune opt orașe imaginare, fiecare locuit nu doar de oameni, ci și de animale, plante, ciuperci și bacterii. Fiecare oraș este o instalație multisenzorială, realizată din materiale biodegradabile care se întorc la natură după expoziție. Există un oraș al ciupercilor, unde rețelele de miceliu sunt reprezentate prin sunet și lumină; un oraș al caracatițelor, cu forme fluide și tactile; și un oraș al oamenilor care pare surprinzător de extraterestru atunci când este privit în contextul planetar complet. Mesajul central: oamenii nu sunt separați de biodiversitate, ci fac parte din ea, iar ideea de „noi” trebuie regândită într-un mod mai larg și incluziv

The Republic of Longevity. In Health Equality We Trust - Nic Palmarini și Marco Sammicheli

Explorarea inegalităților în sănătate prin cinci ministere tematice, cu elemente interactive pentru colectarea practicilor sănătoase ale publicului.

Tal Maslavi- Autonomous Sensory Meridian Response 

Aceeași idee, dar la nivelul corpului, apare în lucrarea ASMR a lui Tal Maslavi. ASMR este o reacție fizică – o furnicătură plăcută care apare la nivelul scalpului, coboară de-a lungul coloanei vertebrale și se poate extinde în întregul corp. Acest tip de reacție este declanșat de stimuli vizuali și auditivi, precum șoapte, sunete delicate sau gesturi lente și repetitive. În acest proiect se urmărește evidențierea modului în care tehnologia a înlocuit progresiv contactul uman și a felului în care simțurile noastre sunt treptat anesteziate de noile ecrane.

ASMR, popularizat de rețelele sociale, a ajuns să substituie atingerea umană. În această lucrare, Maslavi explorează granițele dintre fizic și virtual, acolo unde ecranele au înlocuit contactul direct, iar senzațiile noastre sunt diminuate treptat.

 Inegalitatea aici nu este economică sau geografică, ci senzorială.

The Space of Inequalities. Environment, Mobility, Citizenship - DAStU și CRAFT, Politecnico di Milano

Explorarea inegalităților teritoriale: impactul schimbărilor climatice, accesul la resurse, mobilitate și cetățenie. Un exemplu în acest sens sunt Jakarta și Veneția - orașele amenințate de scufundare. Un metru în plus al nivelului Mării Adriatice se așteaptă să crească peste Veneția până în anul 2100. Comunitatea științifică consideră acest lucru inevitabil și se pregătește pentru el. Cum vom salva orașul-lagună, care își datorează echilibrul fragil legăturii sale cu marea? Poate părea un viitor îndepărtat, distopic, dar realitatea este că acesta este deja prezent. Prevenția este mai bună decât a plăti mult mai mult mai târziu. La 18 ianuarie 2022, Parlamentul Indoneziei a dat undă verde transferului capitalei de la Jakarta la Nusantara, o locație izolată din Borneo, aflată la 2000 km distanță. Construit în apropierea unor mlaștini unde converg treisprezece râuri, centrul Jakartei se scufundă din cauza greutății excesive a unei dezvoltări urbane și demografice neplanificate. Cei mai săraci locuitori vor plăti cel mai mare preț. Inovațiile tehnologice vor fi fundamentale, dar nu vor fi suficiente de unele singure: Jakarta ne arată că va trebui să ne regândim și modelele de dezvoltare și consum.

Diferența este că Jakarta a decis să mute capitala, însăVeneția nu are unde să se mute, astfel apare inegalitatea ca diferență de capacitate de adaptare. Nu toate orașele, nu toate societățile, își pot permite să „iasă din problemă”.

Nu mai știu din ce expoziție a făcut parte lucrarea „Auckland: turning back, but where?”, a trecut ceva timp, însă a fost un proiect interesant. Proiectul Predator Free 2050 din Noua Zeelandă este prezentat ca un exemplu extrem de intervenție umană asupra naturii. Eradicarea speciilor invazive, precum oposumul, în colaborare cu comunitățile Māori, ridică o întrebare incomodă: putem corecta trecutul fără a produce o altă formă de violență? Putem, cu adevărat, să dăm înapoi ceasul evoluției? În final, rezultatul va fi o Nouă Zeelandă redesenată de mâna omului, o nouă co-evoluție. Multe orașe sunt locuite de specii invazive, dintre care șobolanii sunt cei mai numeroși. Speciile non-native nu sunt rele în sine: ele evoluează profitând de greșelile umane. Inegalitatea nu este doar între oameni, ea se manifestă și între specii, iar omul este cea mai invazivă dintre ele.

Participări internaționale dedicate țărilor invitate

În această secțiune am avut parte de niște experiențe foarte interesante, am testat chiar și realitatea virtuală. 

Proiectul Tici Humanidadi: Weaving Humanity este structurat ca un pavilion național al Guinea‑Bissau, în care artiști locali și curatorii explorează teme de egalitate, solidaritate și valori comunitare prin arta textilă. Țesând Umanitatea - inegalitatea nu este analizată prin date sau scenarii, ci prin gest. A țese înseamnă a transmite valori, a construi legături, a păstra memoria. Guineea-Bissau nu poate elimina singură inegalitățile globale. Este un apel la responsabilitate colectivă. Spre deosebire de celelalte lucrări, aceasta nu propune control sau intervenție, ci solidaritate.

Togo – Out of Fashion - Studio NEiDA

Instalație realizată din blugi uzați, subliniind impactul industriei fast fashion asupra inegalității sociale și degradării mediului.

Polonia – A Brief Vacation -  Katarzyna Roj

Expoziție despre confort, redistribuire și reutilizarea deșeurilor urbane pentru bunăstare și sănătate. În cadrul acestui ambient, publicul era invitat să se întindă pe un „meditative daybed” (pat de meditație) realizat de Olaf Brzeski, înconjurat de un peisaj sonor, elemente olfactive și vizuale care completează experiența. Sunetul, fotografia și mirosul sunt parte din strategia curatorului Katarzyna Roj de a face din odihnă un mod de reflecție critică asupra inegalităților urbane și sociale. Mi-a plăcut foarte mult în acest pat de meditație, am stat mai mult de 10 minute cu ochii închiși, și chiar am simțit că mă aflu în Polonia.

Maghras, A Farm for Experimentation - Lulu Almana, Sara Al Omran.

Această lucrarea reprezenta pavilionul Arabiei Saudite care explora ecosistemul oazei Al Ahsa (UNESCO World Heritage Site) și transformările sale sociale și ecologice, prezentând o fermă de cămile experimentală prin elemente vizuale, sonore și narative inspirate din mediul rural, concepute să transmită atmosfera specifică a vieții agricole tradiționale din regiune

Nu am putut să stau prea mult în încăpere din cauza mirosului specific grajdului, dar a fost interesant.

Tehnologia revine explicit în proiectul IMAGINE AGI, semnat de Sebastian Errázuriz, Pavilionul Chile. Aici, publicul este invitat să interacționeze cu un chatbot de inteligență artificială și să își imagineze impactul AGI asupra educației, muncii, politicii și mediului. Nu este o celebrare a tehnologiei, ci un exercițiu de anticipare. Cine va controla aceste sisteme? Cine va beneficia de ele? Cine va rămâne în urmă? Inegalitatea apare ca o problemă de putere și acces la viitor, nu doar la resursele prezentului.

Prin intermediul acestor lucrări am „vizitat” mai multe țări precum: Austria, Liban, Puerto Rico, China, etc. Mi-a plăcut foarte mult și sunt recunoscătoare că am avut oportunitatea de a vedea toate expozițiile gratuit.

Privită în ansamblu, Inequalities nu a propus soluții simple sau un mesaj optimist de tip manifest. Expoziția a funcționat mai degrabă ca un instrument de cartografiere: a pus în relație date, imagini, spații și narațiuni pentru a arăta cât de structurale și persistente sunt inegalitățile în lumea contemporană. Am petrecut aproximativ trei ore pentru a vedea totul, pe fugă, și chiar și așa experiența a fost foarte intensă. O întrebare la care rămâne să reflectăm: cum ne raportăm fiecare dintre noi la inegalitățile care ne înconjoară?

Pe curând!

Churros - Gustul tradițional spaniol și experiența mea culinară

Ce sunt churros?

Churros sunt un fel de gogoși, un dulce tradițional din bucătăria spaniolă, realizat din aluat simplu, prăjit în ulei și servit, de regulă, fierbinte. Aluatul de bază conține apă, făină și sare. Nu este dospit. După prăjire, churros sunt crocante la exterior și moi la interior.

În Spania, churros nu sunt considerate un desert elaborat, ci mai degrabă o gustare populară, consumată frecvent dimineața sau seara, alături de ciocolată caldă densă (chocolate a la taza). 

Churros am mâncat prima dată în România, cred că la EStrada Food Festivals, și mi-au plăcut foarte mult, am luat o porție cu sos de ciocolată. Când am fost în concediu în Palma de Mallorca, dimineața, la micul dejun ne erau serviți churros cu diverse sosuri și dulcețuri, așa că a fost musai să îi încerc. Au fost mult mai gustoși decât cei încercați în România. Preferații mei au rămas cei cu zahăr și scorțișoară.

Originea exactă a churros nu este documentată riguros. Există două ipoteze principale:

• O ipoteză susține că au fost inventate de păstorii spanioli, care aveau nevoie de un preparat simplu, ușor de gătit în aer liber, fără cuptor.
• O altă ipoteză le leagă de un aluat prăjit adus în Europa de navigatorii portughezi din Asia, inspirat de preparate similare din China (youtiao). Această legătură este menționată în surse culinare moderne, dar nu este demonstrată definitiv.

Cert este că churros sunt atestați în Spania cel târziu în secolul al XIX-lea și s-au răspândit rapid în America Latină în perioada colonială.

Curiozități despre churros

• Forma stelată nu este decorativă. Ajută la prăjirea uniformă și previne crăparea aluatului.
• Rețeta tradițională spaniolă nu conține ouă și nici zahăr în aluat.
• În Spania, churros se fac adesea foarte lungi și se taie cu foarfeca direct în ulei.
• În America Latină există variante umplute (cu dulce de leche sau ciocolată), dar acestea nu sunt considerate tradiționale în Spania.
• Textura corectă este mai degrabă crocantă decât pufoasă. Varianta foarte moale vine din adaptări moderne, apropiate de aluatul choux.

Churros în bucătăria mea: încercări și greșeli

Pentru că mi-au plăcut foarte mult, am încercat să fac după rețeta postată de Chef Ștefan Popescu, însă ceva am făcut greșit pentru că nu mi-au ieșit, s-au împrăștiat prin tigaie.

De data aceasta am încercat o rețetă cu ou, postată de Gina Bradea, pe care, bineînțeles, că am adaptat-o, dar au ieșit foarte gustoase.

Așadar, în continuare îți voi spune cum le-am preparat și ce am folosit.

Ingrediente:

- 300 g făină;
- 350 ml apă;
- o lingură de zahăr;
- o lingură de untură (nu am avut unt);
- 2 ouă;
- un pliculeț de zahăr vanilat;
- puțină esență de vanilie;
- un praf de sare.

Am pus apa la fiert, am adăugat zahărul, zahărul vanilat, sarea și untura. Când a început să fiarbă am oprit focul și am adăugat făina și am amestecat bine.

După ce s-a răcit aluatul, am adaugat ouăle și am amestecat bine. Am pus aluatul într-un poș de patiserie, însă nu am avut formă stelată, de aceea au și crăpat la prăjit. Le-am prăjit în mult ulei, le-am rumenit bine pe ambele părți și le-am scos pe șervețele absorbante și după ce s-au mai răcit le-am dat prin zahăr amestecat cu scorțișoară.

Au ieșit perfecte, crocante la exterior și moi la interior. Data viitoare o să mai încerc rețeta fără ou, sper să-mi iasă.

Tu ai mâncat churros? Ți-au plăcut?
Pe curând!